Era o zi plictisitoare, ca oricare alta..iar eu eram în dormitor citind cartea mea preferată, ,,Sub ploaia de stele'' primită de la cea mai bună prietenă. Eram pasionată de cărți, visam ca într-o zi să scriu și eu o carte. Trecuseră două ore de când citeam, eram foarte fericită, deoarece mai aveam câteva pagini și terminam de citit cartea pentru a doua oară, dar în acel moment intrase mama la mine în dormitor spunându-mi:
-Am vorbit cu mătușa ta, are un apartament de vânzare în București, iar prețul este unul foarte bun.
-Așa...și?
-Și ne vom vom muta, așa că lasă cititul și fă-ți bagajele. Ai doar o zi la dispoziție, mâine plecăm!
-Ne mutăm din cauza lui tata? dacă îi pot spune așa...
-Desigur că nu, sau poate că da, dar asta nu contează. Mai bine ar fi dacă am lua-o de la capăt.
-Dar mamă, ești sigură că vrei să ne mutăm? Aici am crescut, aici am copilărit, aici am multe amintiri frumose atât alături de tine, cât și de prietenii mei...am spus eu pe un ton trist.
-Da, chiar vreau să ne mutăm! în ochii ei se puteau vedea tristețea și nehotărârea, însă mama voia să pară o femeie puternică, sigură pe sine. Atunci, fără să mai adaug ceva, am început să îmi strâng lucrurile. După câteva ore, am terminat de împachetat lucrurile, așa că am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe prietena mea cea mai bună:
-Alo?
-Hei Cristina, vreau să ne întâlnim. Trebuie să îți spun ceva foarte important.
-Desigur. Unde vrei să ne întâlnim?
-În parc la ora 7. Este bine?
-Sigur. Ne vedem atunci.
-Bine. Te pup, pa!
-Și eu, ceau!
După ce m-am îmbrăcat, am plecat spre parc. Când am ajuns, Cristina era pe o bancă, mă aștepta.
-Hei!
-Hei...
-Ai plâns cumva?
-Nu..de ce aș plânge? Poate pentru că nu o să te mai revăd..și pentru că voi merge într-un loc unde nu cunosc pe nimeni?
-Poftim?
-Mă voi muta, Cristina...
-De ce?
-Așa vrea mama....probabil din cauza tatei...
-Păi nu ai vorbit cu ea? nu i-ai spus că nu vrei?
-Îi spuneam degeaba...știi cum e mama când vrea ceva.
-Nu fi tristă, ne putem vedea în weekend. Iar acum vom sta mai mult timp împreună, până pleci.
-Cristina...voi pleca mâine în București, e imposibil să ne mai vedem.
-Serios? De ce atât de departe?
-A vorbit cu mătușa, are un apartament de vânzare în București. Pentru mama e locul perfect. E departe, e un oraș mare..
-Nu știu ce voi face fără tine...stăm împreună de la grădiniță...
-Ne vom vedea pe Skype, ne vom scrie, iar cândva, fiecare va fi la casa ei, vom avea o familie și ne vom revedea împreună. Vom avea atât de multe de spus...
-Nu mă voi obișnui cu asta..
-Trebuie!
După câteva ore, am ajuns acasă, am făcut un duș și m-am pus în pat...mâine având o zi plină.
