Prolog

33 2 0
                                    

Care pe care hă?...Când ai de ales între prezent si trecut ce alegi sa trăiesti?  .. Eu am ales prezentul când am iesit din orfelinat...Da ati auzit bine...orfelinat...acolo  ajung copiii care nu au avut pe nimeni sau care nu mai au pe nimeni...Eu ma încadrez in a doua categorie pentru ca am ramas fara părinți acum 2 ani . Si pot spune ca nu doresc nimănui asta...Prea multa durere încărcată cu intrebari si sentimente  de vina  foarte accentuate din lipsa de raspunsuri. Si da deci da chiar acum vreau sa imi trăiesc prezentul pentru ca stiu ca ai mei nu ar fi mândri de mine daca raman blocată in trecut...Nu pot sa traiesc viața degeaba no?... Am 18 ani,  un viitor de creat...un trecut plin de răni încă necicatrizate si un prezent nesigur...
Ce imi mai pot dori de la viață? !...Va spun eu ca mi.as dori sa ii mai aud mamei țipetele prin casa când se ceartă cu tata ...as mai vrea sa stau cu ei la masa si sa ma înec cu mâncare din cauza rasului ..
Dar nu pot schimba asta deci am ramas pe cont propriu cu un scop...banuiec ca Bărbosul  are planuri mari cu  mine de a avut incredere sa ma lase singura intr.o lume plină de vipere si javre.
Acum sunt mutată in Los Angeles  unde am vrut sa locuiesc când cresc mare...Am un apartament pe care in mod normal trebuia sa il împart cu cineva dar se pare ca cine a închiriat cealalta camera nu prea dă pe aici...sincer nici nu il cunosc si locuiesc aici de cateva luni...deci va dati seama. Am o groaza de probleme din cauza banilor si trebuie sa scap dar ma descurc eu cumva...muncesc part-time la un restaurant, sunt chelnerita la ocazii si evenimente si uite asa reusec sa plătesc chiria... Ai mei când au murit mi.au lăsat tot mostenire fiind singurul copil...Chiar daca nu este foarte mult ... e de ajuns cât sa traiesti 10 ani fara nici o grija  . Dar nu am de gand sa ma ating de ei pana nu sunt sigura ca merit acei bani pentru care ai mei si.au dat  pana la urma si viața  la propriu nu la figurat. Am insa destule cheltueli pentru ca încă sunt elevă.
Sunt la liceu din pacate ... vorba vine...Si maine e prima zi din al doilea semestru ...Macar scap repede :)) si uite cum savurez o tigara la un pahar de cafea de la aparatul din colțul străzii stând pe pervazul geamului din camera mea si vorbind singura....100%  discreditată  ce sa mai..dar asa sunt eu si daca cineva are o problema cu asta poate sa ma pupe in cur ca nu imi pasă .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 28, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Indiferenta face diferenta...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum