Baby Girl

Prolog

       Iată-mă din nou aici, în locul în care a început totul și...unde sper ca își va găsi și finalul. Însă, în adâncul meu știu că oricât de mult ai spera, și ți-ai dori un anumit lucru, el pur și simplu nu va avea loc niciodată. Și din păcate, nu va mai avea rezolvare niciodată...

       Unele lucruri au fost făcute să fie stricate, așa cum unele persoane au fost făcute pentru a strica. Sună logic nu? Sau cel puțin așa părea în acel moment...Mi-ar plăcea să vă spun că, eu sunt una din acele persoane distruse. Că am fost victima oamenilor cărora le face plăcere să vadă suferința și lacrimi vărsate. Dar...oricât aș vrea ca aceasta să fie realitatea...rolul meu a fost menit să fie altul...

       Eu sunt Abbygale Moore, iar cei apropiați mie îmi spun Abby (între noi fie vorba, "apropiații" sunt tata, fratele meu și Stacy) si eu, voi fi cea disprețuită de voi o bună bucată de vreme. Nu sunt mandră de ceea ce am făcut și știu că voi fi judecată aspru pentru asta și că, în același timp, voi plăti scump pentru faptele mele, tptusi...aș vrea să vă spun că nu am vrut nici măcar o secundă să se ajungă în punctul în care ne aflăm acum. Am fost naivă...mult prea naivă și orbită de gurile rele pentru a vedea ce se află cu adevarat în fața mea și ceea ce lăsam în spate din cauza mândriei și prejudecaților celorlalți ce se dădeau a fi prietenii mei....Am fost prea prostuță pentru a realiza ceea ce pierd și pentru a recunoaște ceea ce urla în interiorul meu..astfel pierzând esența pe care nu o voi mai găsi vreo dată. Am fost prea orgolioasă și prea mândră pentru a auzi urletele celui din fața mea când mă implora să mă opresc și pentru a-i vedea lacrimile de durere . Am fost prea oarbă pentru a putea oferi mila și bunatate. Am fost prea proastă pentru a putea oferi iubire celui care o merita mai mult decât oricine altcineva și care mie mi-o oferise fără să se gândească de doua ori, având încredere că nu îl voi răni. Am lăsat sufletul ce mi-a dat viață să ardă în proriul meu iad fără să mă uit înapoi, știind că eu sunt bine și, uitând că poate alții suportă ceea ce suportam eu cândva....

       Am doar 18 ani, ar trebui sa-mi spun povestea precum o oricare alta adolescenta... Ei bine nu... A venit momentul sa platesc pentru greselile mele. Și îmi este frică să văd ce am lăsat în spate și să simt pe propria-mi piele forța cu care trecutul se va răzbuna acum când în sfârșit i-a venit timpul.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-Paula- xoxo <3