Baby Girl

I. A new beginning

       Iata-ma din nou aici,stand molesita in vesnicul scaun crem de piele al avionului privind marea intindere de apa,dominata de vesnicul albastru,parand la fel de plictisita ca si mine.Avusesem parte de aceasta rutina de prea multe ori pentru a mai fi atrasa de ceva din tot acest peisaj dupa aproape 5 ani de calatorii si excursii desfasurate la nesfarsit.

       Tata era un cunoscut om de afaceri,detinand un numar impresionant de aeroporturi in urul lumii si o firma dedicata modelling-ului si foto modelling-ului.Obstinuse toate acestea in urma cu aproape 5 ani.cand fratele lui,unchiul Marco,a murit rapus de cumplita boala numita cancer,lasandu-i lui tata tot ce avea acesta neavand copii.In acel moment viata mea a luat o intorsatura drastica,totul incepand sa se miste mult prea repede pentru mine si luand mastere o agitatie nesfarsita in jurul meu.Am fost nevoiti sa ne mutam in New York,loc de unde tata avea sa preia totul,pentru ca apoi sa fim purtati dintr-o parte in alta a lumii pentru sedintele,conferintele si toate intalnirile tatei cu dferiti oameni din lumea afacerilor,ce doreau sa-l sponsorizeze pentru ca acesta sa le faca reclama mai apoi,sau doreau ca insusi tata sa-i sponsirizeze,lucru destul de rar.Iar eu?Eu sunt personajul secundar momentan in toata viata tatei,fiind doar fiica unui om faimos si plin cu bani,rasfatata,crescuta in puf si lista poate continua la nesfarsit.Nu sunt prea multe lucruri de spus despre mine.Am incercat sa raman in lumea "celor normali" de cand a inceput toata nebunia,insa oricat ai incerca,intr-o situatie ca a mea ajungi fie ca vrei sau nu pe prima pagina a unei reviste de scandal in secunda doi daca faci un pas gresit.

       Cu toate ca tata detine o firma dedicata modellingului nu am fost atrasa de asta mai de loc.Singura parte a acestei firme cu care am avut tangente a fost foto modellingul,insa asta s-a intamplat acum 3 ani,la insistentele tatei si ale mamei,insa acum nu mai am nici o atractie pentru asta.Rar aleg sa apar la una dintre sedintele foto ale unei reviste ceva mai retrase in lumea mondena.Urasc atentia in exces.Hilar nu?Fata unui bogatan sa urasca atentia sau faima.Ei bine,eu le detest.

       Mi-am intors privirea spre locul unde se afla tata,pe unul dintre fotoliile lucioase de culoarea untuli,putand sa-i observ doar o parte a fetei bratul si varful pantofului,restul fiind acoperit de draperia sangerie ce despartea compartimentul in "biroul lui" si restul ce era ocupat de mine si cei cativa angajati ai tatei.Am lasat un ftat grav sa-mi scape la vederea cearcanelor movulii formate sub ochii tatei.Acei ochi ce candva erau plini de viata si lumina,acum pareau atat de pierduti si de obositi.Apoi am putut observa cum cutele din coltul ochilor lui erau mult mai accentuate decat de obicei,stresul punandu-si amprenta intr-un mod serios asupra lui.Mi-am lasat privirea in jos dand usor din cap dezaprobator.Ce iti face toata afacerea asta tie tata...?

       Detestam sa-l vad asa pe tata...stors de puteri si vlaguit de puteri tot timpul. Mai ales cand imi amintesc cum era inainte...Nu pot sa nu admit ca tata este un barbat frumos, ce cu siguranta reusea sa atraga privirea unei femei fara prea multa stradanie. Parului lui negru precum smoala fiind mereu frumos si sanatos, avand o tenta de bucle prin el, insa fiind mereu frumos aranjat, venit la pachet cu o pereche de irisi negrii atragatori si plini de mister, un zambet perfect inconjurat de doua buze rozalii si pline si nu in ultimul rand, un corp lucrat,decorat cu muschi frumos definiti sub pielea bronzata perfect. Toate acestea faceau ca varsta lui reala sa scada considerabil in ochii privitoarelor. Insa, de cand firma a pus stapanire pe tot ceea ce inseamna „viata" pentru el, tata se schimbase. Ochii lui erau vesnic obositi, iar fruntea ii era mai mereu incretita, dovada fiind acum micutele dungulite ce ii brazdau fruntea. Iar muschii lui nu mai sunt ce erau o data, sunt inca prezenti insa neglijati din cauza stresului si muncii.

       Cu toate acestea, nu fizicul era cel ce ma facea sa simt atat de multa durere in suflet cand il priveam, era el...Tatal meu este schimbat. Si cu siguranta nu intr-un mod bun. Nu mai are timp de altceva inafara de afacerile lui. Totul este strict legat de asta. Rar mai avem momente tata-fiica sau o discutie ce sa nu duca la firma sau sa nu se sfarseasca exact cand resusea si el sa se desprinsa de toate probleme muncii, datorita telefonului ce suna continuu, si scuza lui vesnica „Este ceva important scumpo, continuam dupa". Insa, nu cred ca este ceva socant faptul ca discutia nu mai continua niciodata.