Și l-am apucat de mana. Mana lui era rece, plina de zgârieturi. M-am uitat în ochii lui,îi curgeau lacrimile,mă simțeam disperata ca nu puteam sa-l ajut,nu știam cine e, cum il cheama, unde sta..Nu știam absolut nimic despre el. Ceva mai împinse sa îl întreb fără sa-mi fie teama,cum il cheama. Cu o voce tremurând îmi răspunse:
-Cristian.
Am rămas socata la cât de speriat era. Însă am vrut sa îl fac sa se simtă mai bine, așa ca.. i-am zâmbit. În momentul acela lacrimile nu îi mai curgeau, fata lui era senina din nou.
Telefonul a început sa-mi sune. L-am scos din buzunarul hainei și era mama. I-am dat drumul maini. A fugit pintre copacii fără sa se uite inapoi. Ma uitam spre el și vroiam sa mă duc cu el însă nu puteam. Mama mă chemase acasă căci era târziu, nici nu îmi dadusem seama cum de trecuse timpul așa de repede,era 9 seara. Am plecat spre casa și mă gândeam la el..simțeam ca el are o legătură cu familia mea.
CITEȘTI
♡Regasirea♡
Misterio / SuspensoEste vorba de o fata, care,în urma cu câțiva ani își pierduse fratele. Ea avuse un vis în care îi apărea un baiat. După mai multe întâmplări și mai multe indicii își da seama ca,defapt,acel băiat e fratele ei.
