Dragoste in Do major

Duet sub clar de luna

Privesc in oglinda gigantică ce tronează pe peretele camerei mele si un lucru este sigur: Arat bine.
Nu pot sa spun ca arat perfect deoarece acest cuvant nu exista in vocabularul meu, mi se pare mult prea exagerat. Nimic nu este perfect, nici măcar o nota muzicală, mereu va exista o mica greseala, o mica scăpare dar creierul nostru nu asculta decat fundalul , nu si fiecare sunet care face parte din acel întreg.

-Victoria! Aud vocea infundata dar ridicata cu o octava , poate chiar doua, a mamei mele ce ma striga inca de pe hol. Imi întorc capul spre sursa si o vad pe femeia ce mi-a dat viața intrând in camera mea. Parul saten ii era prins intr-un coc lejer dar elegant iar câteva suvite ondulate, intenționat lăsate pe de o parte si cealalta a feței o fac sa arate chiar foarte bine. Ceea ce ma mira in schimb este machiajul. Niciodata nu am vazut-o pe mama machiată dar pot sa jur ca daca muream fara sa o vad mi-ar fi părut rau. Rujul crem ii contura buzele, facandu-le sa arate seducător iar pleoapele, parca pictate, îmbină culorile de maro inchis si negru intr-o simfonie de culori ce se asorta de minune cu rochia neagră mulata de o lungime rezonabilă, ajungand exact pana la genunchii femeii de 45 de ani fara doua zile.

-Sophia intreaba de tine , chiar m-a innebunit spunandu-mi ca daca nu vorbeste cu tine , cu siguranta va arunca ceva pe geam.

Ii pot observa micul zâmbet inflorindu-i pe fata dar acesta fiind intr-un fel sau altul cuprins de o mica neliniste. De câteva zile imi ofera acelasi zâmbet dar sunt sigura ca odata cu încheierea acestui moment din viata noastra totul va reveni la normal.

Pufnesc usor amuzată de situația in care a fost pusa biata mea mama. Cu siguranta Sophia mai are putin si are un atac de panica la ce emotii are si spune unele prostii mai mari ca ea.

-Sa stii ca arăți incredibil! Îmi spune mama, intrând si ea in cadrul oglinzii undeva in spatele meu. Imi întorc privirea asupra corpului meu micuț si imi pot dă seama ca rochia aleasa de Sophia imi vine de minune pe corpul meu micut. Singurul lucru ce ma deranjează putin ar fi decolteul ce mi se pare kilometric pe langa înălțimea mea de 1,57 care este mărită evident de tocurile stiletto visinii care, dupa parerea mea, se asorteaza de minune cu rochia gri, usor bufanta de la mijloc , in partea de sus avand câteva mărgele ce erau prinse de rochie intr-un model căruia chiar nu ma chinui sa ii dau atentie.
Parul meu visiniu, vopsit la dorinta mea, imi este lăsat pe spate, îndreptat la perfecție acompaniat de o mica "coronita" din flori albe-gălbui si mici tente de roz deschis.
Machiajul insa, mi se pare superb. O linie de tus imi conturează baza pleoapelor trecând putin de limita ochiului, deasupra acestor liniute fiind puse niste mici pietrisoare argintii, intre ele fiind o mica distanta. Buzele pe care le-am mostenit de la mama, imi sunt conturate de un ruj de un visiniu identic pantofilor si al lantisorului compus din doua piese "ata" din argint si o mica pietricica visinie ce atârnă de ea, lipindu-se de pieptul meu de un crem deschis, palid.

Ma întorc cu fata spre mama mea care nu isi ia privirea de la mine si o îmbrățișez. Pare putin surprinsa de gesutul meu spontan dar isi revine rapid , acceptandu-mi îmbrătisarea.

-Vreau doar sa te calmezi. Totul va decurge exact cum ne-am imaginat! O amagesc pe femeia din brațele mele iar aceasta pare sa se mai relaxeze.

-Haide. Imi spune aceasta iar eu nu fac decat sa imi întorc privirea înspre camera cautandu-mi mica gentuta visinie. O iau cat ai clipi si imi urmăresc mama pe holul la capătul căruia se afla usa care ne desparte de sora mea. O las pe mama sa intre prima iar eu din urma ei intru in camera spatioasa,  in mijlocul căreia tronează un pat gigantic , o oglinda in dreptul acestuia si un dulap in cealalta parte a patului. In fata oglinzii se afla sora mea care atunci cand ne vede, expira zgomotos. Cateva prietene, mai exact domnisoarele de onoare, stau in jurul ei si ii aranjează rochia.