Tu ești drogul meu (Inima de gheata)part 2. F. F Ben Downey

Îl Găsim Pe Masky!

Din perspectiva Astrei:
Ies din baie trântind ușa și încep sa ma învârt prin camera.
-Nu asta vreau! Nu asta vreau! Vreau sa fiu la loc! Hai! HAI!
Ma așez pe marginea patului și îmi acopăr față cu  palmile.
-Astra, ești bine? Tu ai țipăt? da buzna în camera Jeff.
-Sunt bine. spun încă cu fata în palme
Se apropie și ma apuca de mâini.
- Ce naiba ți-ai făcut?
- Nimic, Jeff! E doar o tăietură mica. Nu stai! Nu e nevoie de... trusa medicala.
Îmi duc iar mâinile la cap când întra in baie.
-Ce naiba încerci sa faci, Astra? Te sinucizi?
-Ești nebun? Nu! Am prea multa stima de sine ca să fac asta.
Îmi smucise mana și începu sa o bandajeze.
- Jeff? Nu ma crezi?
- Tu m-ai crede?
- De ce nu ți-a păsat asa de mult când ți-ai ucis familia?
El îmi ferise privirea

-Jeff, nu am vrut! Serios! Scuze!
- Nimeni nu vrea, Astra.
Îmi întoarce spatele înaintând spre ușa, dar nu ajunge departe ca îl trag înapoi.
-Îmi pare rău ! Jeff, îmi e frica! Ochii mei nu au reacționat la durere! Nu vreau sa fiu asa! Uită-te la mine! Plâng, sunt slaba, neajutorata. Stric toate relațiile cu persoanele la care țin. Nu vreau asta, Jeff!

Ma cuprinde strâns de parca ne luam rămas bun.
- Nu o sa treci prin asta singura! Ne ai pe noi! Suntem o familie!

M-am desprins de către el încercând sa îmi controlez vocea.

-Și acum eu ce fac? îl întreb stergandu-mi lacrimile
- Mergem sa îl găsim pe Masky. Împreună!  Dar nu mai spune nimănui!

Scuze ca nu e mult și interesant.