Era un timp,
era o vreme, in care eu eram tot eu,
dar mult mai incerta,
si un timp,
altul, aproape identic,
in care tu erai tu, dar mult mai conturat,
mai nesimetric haosului.
Privind obieciv,
tu semanai cu un volum legat in piele,
de la Hachette,
iar eu, eram un manuscris indescifrabil,
pe hartie sfaramicioasa,
ingalbenita, patata, cu scrisul abia lizibil.
Ne asezam logic,
in locul potrivit, pe care ni l-a destinat istoria,
tu - in vitrina librariei,
eu - in adancurile prafuite ale unui sertar...
CITEȘTI
Aperitiv
Poetry"Nu poate exista dialog. Daca doi sunt de acord, ce rost mai are dialogul? Daca doi nu sunt de acord, ce rost mai are sa discute?"...n-am spus-o eu, Platon a spus-o!
