Ceva neprevăzut

Capitol 1~ Cunoașterea

   Eu sunt Jani, o fata de 15 ani care pare destul de timida, dar odată ce ma cunosți iti vei da seama ca nu e chiar asa, sunt destul de scunda (după cum spun cei din jur) deși nu consider asta o problema, ochi căprui și par șaten. Probabil ceea ce ma diferentiaza de restul estele faptul ca sunt o mare fana a lui Selly și nu doar pentru ca are succes și toate cele, ci pentru felul lui de a fi, modul în care gândește și faptul ca a muncit atât de mult ca sa ajungă unde e acum (respect maxim).

Okok, gata cu pălăvrăgitul, sa trecem la poveste.

Era vineri și eu ma plimbam prin oraș. Aradul e un oraș frumos, nu e neapărat mare însă e mișto (centrul mai ales). Urma sa ma întâlnesc cu Ioana, însă brusc m-am oprit. Mi se pare ca l-am văzut pe Selly ceea ce e imposibil având în vedere ca în perioada aceea era La București. Totuși luam în calcul probabilitatea ca aceea persoana sa fie el pe motiv ca peste fix o săptămână urma sa aibă loc un fan meeting la Polivalenta. Am intrat pe insta și văzusem ca a postat un boomerang cu o gara și mi-am zis "Asta clar nu e gara din București, no way!" Pana sa îmi dau seama ca era fix în Arad, deci da, ala chiar era el. O Doamne, ce fac acum? Merg la el? Nuu, e prea weird, hii pleacă.. ce fac? Si m-am trezit ca îl urmăresc, nu știu de ce am făcut asta, puteam sa îl las pur și simplu sa plece, dar nu, eu îl urmăresc. Ok, sa vedem ce o sa iasă.

Era în fata covrigăriei, iar eu după el, încercând sa nu par prea disperata. Îmi suna telefonul:

#convorbire telefonica#

Ioana: Ce faci? Unde ești?

Eu: Nu o sa îți vina sa crezi pe cine am întâlnit! Știi ca ti-am zis ca sapt. viitoare va fi un fan meeting cu Selly și multi alți vloggeri? Paai, Selly e aici și când zic aici, chiar la asta ma refer, e chiar în fata mea. L-am cam urmărit, știu ca nu-i ok, dar dacă tot m-am băgat în asta, măcar sa o duc pana la capăt.

Ioana: Ești nebuna? Cum sa faci asta? Fără mine? Unde ești? Vin intr-acolo și vedem ce facem după.

Eu: Știi ceva, nu e nevoie, anulam ieșirea și rămâne pe alta data. Mersi ca te-ai oferit sa ma ajuți, dar renunț, oricum nu e normal sa fac asta. Paa

Ioana: Dar te pot ajut....

#convorbire telefonica încheiată#

De ce am făcut asta? Totuși cred ca e mai bine asa, dacă e sa se întâmple ceva, măcar nu o bag și pe ea în probleme. În plus ce poate fi asa rău? 

Îl vad pe Selly ca o ia înainte, iar mintea mea mirobolanta s-a gândit sa îl depășească, astfel încât îl voi putea auzi. Bun, sunt în drept cu el (Doamne ce emoționantă sunt), îl depășesc..  Ma uit parca disperata înapoi și când ma întorc ma împiedic pe locul limpede și ma împrăști ca o clatita pe asfalt. Probabil din instinct Selly se grăbește sa ma ajute

Selly: Hei ești ok?

Eu: ahm cred ca da, am un talent dubios de a ma împiedică pe suprafețe plate.

Selly zâmbește subtil și îmi întinde mana sa ma ajute. M-am prins de ea și pe când sa ma deslușesc ce ar trebui sa fac, el dădea sa plece.

Eu: Stai.. Selly? Ce faci în Arad?

Selly: nu vreau sa dau prea multe detalii, se va afla la momentul potrivit. Pana atunci îmi poți spune cum ajung în Micalaca?

Eu: Iei tramvaiul cu nr. 7 și te dai jos la a 3 a stație. Oricum într-acolo merg și eu, deci ma poți însoți, evident dacă vrei.

Selly: ok, nu cunosc prea bine orașul, asa ca măcar nu ma voi pierde.

N-am îndrăznit sa ii cer o poza sau ceva de genu ca sa nu își facă o impresie proasta despre mine.

*Mintea lui Selly*

Mi se pare foarte cunoscuta tipa, oare ar trebui măcar sa o întreb cum o cheama dacă tot m-a ajutat sa ajung acasă? Cred ca ar fi bine, ar fi frumos din partea mea.

Selly: Nu făcusem oficial cunoștință. Eu sunt Selly și tu ești..

Eu: Jani, numele meu e Jani. Îmi pare bine.

Ne-am dat jos din tramvai și drumul spre casa era același cu al lui pana când...