1 noaptea de cand imi soptesti in clavicule schimbarea timpului.
Esti rigida ca o curva!
Cronos nu ne-a dat nicio sansa.
Cronos e un paradox, timpul nu exista ,treci in pat.
Intra si iese cu putere
si-mi zambeste agonic
spunand ca n-ar avea ce sa simta
nevoi bazale.
si ma-ntorarce in scopuri ,si-n ganduri sau trup
intr-o minte bolnava
sa-mi scuipe sufletul cu otrava
soptindu-mi ,fereste-te de boala
si existenta cu mucegai
sa nu-i raspund ,sa nu-l simt
il mint.
de parca ar fi primul.
cu tine e bine.
1 noaptea alba de decembrie cand tigarile-s pe terminate si soarele pare sa ocoleasca garsoniera decomandata. Futu-i!
Iar am uitat sa platesc chiria.
