gay ;; sope [✖]

☁one☁

❝Stofă de lider❞

Hoseok merge cu pași mărunți către vestiare, alături de bunul său prieten, Jimin. Ora de sport e cea mai complicată pentru el, ținând cont că toți fac glume pe baza structurii sale mici și slabe. Încearcă să țină piept tuturor remărcilor răutăcioase dar îl afectează mai rău decât crede. Iar faptul că se simte atras de orice băiat din sală care îi aruncă o privire nu îl face să se simtă mai bine.

Băiatul își urmează prietenul către ceilalți băieți, așteptând să urmeze o avalanșă de râsete asupra lui, însă avalanșa întârzie să apară. Totul e atât de complicat pentru el, nu înțelege cum Jimin poate fi atât de încrezător că e gay. Dacă ar fi fost în locul lui Hoseok s-ar fi închis în casă, cât s-ar închide și în sine. Gălăgia e întreruptă când pe teren își face apariția nimeni altul decât Min Yoongi.

Hoseok se uită în ochii blondului care se holbează la el, iar apoi își mută privirea pe toată lumea. Acesta e căpitanul echipei de fotbal, ceea ce îi permite să acționeze ca un șef. Pantalonii negri scurți îi scot în evidență picioarele bine lucrate, iar Hoseok respiră greu. Orice tip ar spune că Yoongi e atractiv, doar nu e gay dacă îl consideră chipeș. Pârul blond i se așează pe față în timp ce începe antrenamentul. Și pipetul ăla care se observă prin tricoul bine ales. E clar ca Yoongi știe ce face. Băiatul se holbează și nu realizează că toți au început antrenamentul până nu aude vocea groasă, care îl ceartă.

— Ai timp de holbat cu altă ocazie, antrenează-te! țipă acesta iar Hoseok se conformează ordinelor lui, fiind atras de latura asta autoritară a lui. Era tot ce își putea dorea de la un bărbat: să fie sigur pe el. Când Yoongi strigă din nou, Hoseok își mușcă buza întrebându-se ce i se întâmplă, cel puțin până acum îi plăceau fetele.