Amalia începu să se uite la înregistrare,se aștepta ca camera să se miște dar în schimb a văzut un cadru fix cu un bărbat de vârsta a doua care se uita direct în cameră.Stătea la biroul sub care ea se ascunse,ochii lui erau nervoși și obosiți în același timp.Și-a îndepărtat ochelarii ,și-a dres vocea ,și apoi intr-o voce calmă dar fermă a început să vorbească:
-Sunt George Oprea,sunt neurochirurg sau mai bine spus, în momentul urmăririi acestui clip să spun că am fost neurochirurg la spital.În momentul de față mă aflu în casa părintească,ea a ajuns sa fie o șandrama,este nelocuită de aproape patruzeci de ani,Și dacă știam că arată in halul ăsta nu aș fi venit până aici.Dar m-am săturat să alerg ,măcar focul merge,și vreau să las o urmă,o dovadă a ceea ce mi s-a întâmplat.Dacă urmărești acest video singur înseamnă că lucrurile nu s-au terminat prea bine pentru mine,dacă îl urmărești cu mine ,mă bucur că am avut succes,haideți să începem...
Întotdeauna am căutat adevărul și am căutat dovezi că trebuie să susțin acel adevăr,insă am ajuns în punctul care trebuie să recunosc că nu există o explixație logică pentru ceea ce mi se întâmplă.Tot ceea ce știința știe,tot ceea ce oamenii știu este greșit,și a fost greșit din totdeauna,și va fi greșit pentru totdeauna.Sânt unele lucruri care pur și simplu sunt de neexplicat,și pentru a fi mai voi începe din anii optzeci ,din copilărie,de când au început să mi se întâmple aceste lucruri.Locuiam în casa asta și în anii optzeci,dar ceea ce acum este un cartier pe vremea aia era mai mult pădure ,era o casă la câțiva zezi de metri una de alta.Și în copacii din acea pădure mă jucam eu cu sora mea,dar pădurile au umbre,au animale,au păsări,și sunetele pădurii îmi aduceau coșmaruri atunci când eram mici.Dar aveam coșmaruri și eu și sora mea și nu erau coșmaruri simple ca la alți copii cum ar fi monștri sub pat și în dulap sau bau-bau.Nu!Erau coșmaruri mult mai grafic detaliate,mult mai nuanțate,de parcă cineva ar fi făcut un film și mi l-ar di arătat mie exact pe temerile mele.Imaginează-ți un centaur care era jumătate om ,jumătate cerb,dar nu era chiar cerb in prtea de jos și nu era chiar om în partea de sus,era un fel de om mutilat în cerb,un fel de căprioară zdrobită de cineva.Această înfățișare îl făcea să pară aproape demonic,ăsta e cuvântul cel mai potrivit.Și imaginează-ți că era negru ca și cum tocmai ar fi făcut o baie în smoală,avea niște coarne enorme care ar fi putut să îți sfârtece orice om sau altă bestie intr-o secundă.Și pentru că nu era suficient să fie mare,negru ca de smoală cu niște coarne enorme,în palme avea guri.Ăsta era lucrul cel mai înspăimântător la el,avea guri de parcă ar fi fost prea greu să te ducă până la gură,și ar fi fost mai ușor pur și simplu să te prindă ,și-n momentul în care te-a prins să înceapă să te și mănânce cu propriile sale mâini.Iar în privirea sa,în ochii săi albaștri,pali nu era nimic,nu era nici măcar ură,era doar gol,și asta era cel mai înspăimântător lucru la el.Și din acele păduri de lângă casa în care am crescut,venea în fiecare noapte de cân aceam șase ani,și mă vizita ,visând că eu și sora mea suntem sfârtecați de acest animal,de acest căprior negru care mai târziu am aflat că îl cheamă ,,Cerbul Negru".În fiecare noapte din acele păduri visam cum cerbul negru iese și caută,pândește pe cineva,pe mine nu m-a prins niciodată dar visam cum îl prinde pe câte-un vecin ,îl teage cu mâinile sale și-l devorează în pădure.Întotdeauna în aceste vise cerbul ieșea odată cu apusul soarelui și niciodată nu am ieșit din casă ,odată ce soarele apunea ,indiferent cu cine aș fi fost acasă ,sau dacă cineva mă chema afară.Dar sora mea de paisprezece ani a fost prinsă de apusul soarelui intr-un copac,în timp ce se juca sau se uita dupa păsări.Cel mai probabil sora mea a fost răpită,dar eu am visat că cerbul a luato,a dus-o în pădure și a mâncat-o.
După câțiva ani am facut doisprezece ani și le-am spus părinților că visele s-au oprit,că nu mai visez lucrurile acelea.Dar am mințit,nu s-au oprit niciodată.La un an după ce sora mea a murit ,părinții și eu am plecat pentru că nu au mai suportat ca acea pădure să-și lase umbra asupra casei noastre.Cred că visele me au ajuns și la ei,și au început să mă creadă.Eu după ce am plecat cu părinții nu m-am mai intors aici niciodată.Am fost cu părinții de sute de ori la pshihologi,ni s-au făcut mii de teste,nimic nu era în neregulă cu mine, și visele au continuat să apară pâna în ziua de azi.Chiar și când aveam douăzeci de ani și locuiam departe de casă,visam cum eram în casa veche părintească,eram un băiețel micuț de șase ani,și acel cerb negru bîntuia pe străzi.Și asta n-a fost ușor nu doar pentru mine,ci și pentru persoanele din jurul meu,eram părăsit de prietene una după alta,cel mai mult m-a suportat o fată trei ani,foarte răbdătoare fată,dar până la urmă trebuie să te oprești,pentru că în fiecare noapte mă trezeam transpirat,urlând,zvârcolindu-mă prin pat.Și era obositor,pentru mine în primul rând,dar eram obișnuit deja,eu învățasem să ignor acele coșmaruri,dar nimeni nu este obligat să le suporte lângă tine,și acum să ajungem la povestea mai ciudată...
Aveam douăzeci și unu de ani și atunci ...,și atunci l-am văzut pentru prima dată,nu dormeam,eram treaz,era noapte,stăteam pe plajă cu mai mulți prieteni,în acea seară nu am băut pentru că eram cu mașina,și nu l-am văzut doar eu,mai mulți oameni l-au văzut cum pândea în tufișuri,unii au spus că e un cal mai mare,alții au spus că era un cerb,vreun elan mai mare,unul din ei a spus:
-Bă!E doar un om călare pe cal.Ce vă speriați toți?
Alții aveau tupeu să râdă de el,în timp ce eu stăteam ca idiotul,aveam un atac de panică cum n-am vazut nici în filme,dar ei râdeau că ne-am speriat degeaba ca fraierii.Ceilalți au uitat despre asta după un timp,eu însă tocmai mă întâlnisem cu coșmarul meu cel mai mare din copilărie,și nu l-am uitat.Dar asta n-a fost tot,la douăzeci și cinci de ani l-am visat că era în fața apartamentului prietenei mele cu un cadavru de animal în mâini,cel mai probabil era un cățel,poate să fi fost o oaie,nu contează.A doua zi după ce l-am visat,când aveam să plec de la prietena mea de acasă,atunci eu și ea l-am văzut pe cealaltă parte a străzii stând și uitânduse la noi în față,în momentul acela eu am înghețat,ea nu știa despre ce este vorba,i-am povestit despre coșmarurile mele,dar nu a făcut conexiune imediat,ea a fugit repede înapoi în casă după aparatul de fotografiat,dar când s-a întors el deja dispăruse.Am intrat în casă,am trântit ușa și nu am plecat.L-am mai văzut de câteva ori,dar nu a fost nici-un eveniment ieșit din comun.Însă la patruzeci de ani eram printr-o parcare,foloseam telefonul pe post de lanternă,și am observat ochii ăia albaștri morți de partea cealaltă a parcării cum luceau parcă așa ca o flacără vie dar moartă în același timp.Dintr-o dată a început să alerge spre mine la galop,se auzeau cum trosnea asfaltul sub copitele sale,și o mașină a venit dintr-o parte,pur și simplu a distrus mașina,a rupto în bucăți.Nu a rămas nimic,nici un martor ocular decât de un polițist care a spus că era un bizon foarte mare,nu era nici o cameră de supraveghere în parcare,nici măcar nu am dat o declarație,pentru că ar fi spus lumea că sunt nebun.Ceea ce era clar dupa acest eveniment a fost faptul că nu a mai fost pasiv,nu a vrut doar să-mi chinuie viața și somnul,ci era din ce în ce mai activ în viața mea,el fizic și în somn era pe urmele mele.Am inteat în mitologie,în zeități vechi,în șamanism,să văd ce se întâmplă,există vreo urmă,vreo dovadă că vreo creatură ca aceasta există și care-i treaba cu ea.Toate căutările mele m-au dus la o femeie pe care o puteai descrie ca o vrăjitoare dintr-un parc de distracții.M-a invitat la ea în cort la fel ca oricare altă vrăjitoare de doi bani,și nu aveam nimic de pierdut,am zis hai că încerc și varianta asta,ce poate să se întâmple?Acea femeie mi-a zis acela era un spirit,era o creatură care a fost invocată intr-un ritual demonic de către un stră-străunchi de-al meu,și din cauza acestei legături de sânge cu acelstrăunchi el venea să mă tulbure pe mine,viața mea,familia mea și toți oamenii care erau în jurul meu.Femeia mi-a spus că nu are ce să facă pentru mine,nu a cerut nici un ban,mi-zis doar să plec,s-o las în pace și să-mi continui viața așa.Am implorat-o,am început să plâng,și am făcut greșeala cea mai mare,ne-am pus la masă,am început să ne ținem de mâini și ea l-a chemat pe acest spirit să-l întrebe ce problemă are cu mine,de ce mă tulbură.În acel moment cerbul cel negru a apărut în spatele ei,a venit încet femeia nu l-a auzit,până când s-a trezit cu coarnele lui în pieptul ei,și a văzut uitându-se în jos cum din pieptul ei ies coarnele lui,și acesta și-a pus mâinele asupra ei în timp ce o purta pe cap ca pe-o pălărie,încerca s-o aranjeze în timp ce mâinile sale o devorau bucățică cu bucățică.Această devorare mi-a oferit timpul necesar de-a mă ridica și spre rușinea mea,de a fugi cât de repede puteam,nu aș fi putut face nimic pentru acea femeie,așa că am ales măcar să îni salvez mie viața.
În acest punct din înregistrare doctorul Oprea și-a dat jos ochelarii,și-a șters lacrimile de umilință, și teroarea se vedea pe dața lui.Amalia se uită la cameră cu ochii larg deschiși și cu mâna tremurând.Omul a scos un revolver dintr-un sertar,a luat câreva guri de aer și a continuat:
-Am făcut această înregistrare în speranța că dacă cineva va avea vreo problemă cu acest spirit,să existe o întegistrare,să existe o dovadă,o urmă care să-i aducă pe alți oameni mai aproape de adevăr.M-am pregătit să-l înfrunt,știu că vine și am să stau aici,dacă această întegistrare este urmărită de cineva,înseamnă că lupta nu s-a sfârșit bine pentru mine,dar oricum ar fi nu mai pot să alerg,nu mai am putere să fug,sunt prea nedormit,prea obosit pentru a continua această luptă care mă obosește în fiecare zi.Tot ce oamenii știu despre această lume nu este decât o picătură de apă dintr-un ocean.Acum am să închid această filmare,am să las camera în această încăpere și am să-l aștept pe el,măcar să spun că am făcut ceva și am încercat să-l înfrunt ,dacă găsiți această înregistrare îmi ofer deja condoleanțe mie,familiei,prietenilor mei,cei care mă cunoașteți.Am avut momente bune și rele.Nu mai pot trăi în felul ăsta,măcar vreau să mă țineți minte ca un luptător,să știu că am murit luptând.Mai am un ultim sfat,dacă ai găsit aceastcă înseamnă că am murit,și că acel cerb este în zonă,dacă ești în casă acum îți recomand să pleci.
Doctorul s-a ridicat și a luat camera,ecranul a devenit negru,Amalia a stat câteva secunde,prea terifiată să se miște,ea se gândea că este o farsă,dar nu era așa
