V E R G A N

2. Istorie

                                                     2. Istorie

 Ma saruta.

Acum cateva ore credeam ca nu voi mai gasi niciodata creatura asta iar in momentul asta eram sarutata de ea. Ratiunea mea o lua razna iar eu nu sunt sigura daca visez sau ce mi se intampla e real, mai ales ca acest sarut mi se pare cunoscut.

O mireasma pe care am mai simtit-o odata plutea in jurul meu, o aroma necunoscuta si greu de caracterizat dar pe care am mai simtit-o undeva. Dar unde? Insa totusi ma ducea cu gandul la mir.

Buzele mele erau inerte, lipite de ale lui care de asemenea nu se miscau deloc. Erau apropiate intr-o atingere calda si delicata. Ma saruta ca o mama care isi pupa pentru prima data bebelusul pe obraz. Ochii lui s-au inchis pentru o secunda, apoi se departa usor, inca tinandu-mi mana intr-a lui si privindu-ma cu blandete. Genunchii mei erau din ce in ce mai moi si sunt  nu sigura daca era din cauza fricii sau a fascinatiei.

“In sfarsit pot face si eu asta!”

Aceeasi voce se auzi din nou in mintea mea si ochii mi s-au marit de soc.

Mi-am desprins buzele mai mult, desi erau deja departate din sarutul sau si am incercat sa rostesc macar un cuvant desi uitasem complet cum sa imi folosesc gura pentru vorbire. Zambetul sau se largi intr-un mic amuzament. Ii simteam pielea atat de calda peste a mea, corpul sau reflecta o caldura dumnezeieasca ce ma atragea instinctiv mai aproape de el. Dar inaintea oricarui alt gest, un sunet cunoscut de arme sparse linistea din jurul nostru si amandoi ne-am intors privirile spre desimea junglei. Mici luminite palpaiau printre frunze, devenind din ce in ce mai apropiate. Motoarele masinilor huruiau spre noi si teama a pus instantaneu stapanire pe mine.

- Anne! Voci disperate imi strigau numele si am intepenit.

Inainte sa pot gandi altceva, echipa mea era deja in jurul nostru si verganul nu dadea vreun semn ca ar vrea sa plece. Confuzia se asternuse din nou; nu stiu daca imi era teama pentru el sau pentru oamenii si prietenii mei.

Morgan si-a facut aparitia, plin de sange ce i se scurgea din tampla si am respirat usurata pentru o secunda, vazandu-l in viata. Dar ochii lui s-au oprit speriati, uimiti si furiosi pe fiinta de langa mine.

- Anne! Striga din nou, indreptand pistolul spre vergan dar am reusit sa imi revin la timp.

- Nu, Morgan, nu-l rani! M-am miscat in fata fiintei stralucitoare de langa mine si ochii lui Morgan s-au marit.

- Tranchilizati-l! Ordona repede, intelegandu-mi gresit cuvintele si inaintea altui protest din partea mea, mai multe pusti s-au indreptat spre noi.

- Trageti-i in piele, aveti grija sa nu o nimeriti pe Anne. Ordona Morgan din nou insa inaintea sunetului pustilor, un zgomot metalic cunoscut m-a invaluit din nou si doua brate masive s-au infasurat in jurul meu, ingropandu-ma din nou in intuneric.

Eram din nou intre aripile lui.

Am gafait speriata, de data asta eram lipita de pieptul sau si i-am simtit buzele pe urechea mea insa nu si respiratia.

“Spune-le ca nu vreau sa le fac niciun rau.”

Mintea mea a fost din nou acaparata de acea voce si am inghitit speriata in sec atunci cand aripile s-au ridicat usor si lumina lanternelor mi-a ars ochii.