V E R G A N

1. Privirea De Argint

                                 

                                           

                                                          1. Privirea De Argint  

 

 

Am strans in pumn lama de aluminiu pana cand taisul acesteia mi-a patruns pielea. Singurul lucru pentru care o pot folosi e sa ma ranesc singura cu ea. Am facut un pas in spate pe podeaua de cioburi, ochii imi priveau fix prin geamul spart al vitrinei din fata mea si am observat in jur zeci de televizoare asezate sistematic pe rafturi, care nu mai expuneau fundalul limpede si 3D care iti facea cu ochiul sa le cumperi ci doar o imagine albastra si orbitoare care imi aducea aminte de cum obisnuia sa arate cerul inainte.

Stiu ca nu a fost o idee buna sa ma ascund in magazinul asta dar unde altundeva as putea sa ma duc? Nu a mai ramas nimic din lume care sa imi ofere siguranta. Auzeam tipete asurzitoare si bubuituri provocate de tunururi si avioanele de razboi. Poate am noroc si vreo torpila cade in zona mea si astfel voi scapa mai usor. Nu vreau sa sfarsesc devorata de acele creaturi.

Eu le-am adus aici, eu le-am cautat si mi-am dorit atat de tare sa le gasesc si acum lumea e pe sfarsite din cauza mea.

M-am aplecat rapid in jos, ghemotindu-mi trupul pe vine si astupandu-mi urechile cand o bubuitura puternica s-a auzit langa mine si am vazut cladirea alaturata cuprinsa de flacari.

Structura ei tremura si ii simteam vibratiile pe talpi. Buzele mi-au tremurat si respiratia mea a accelerat realizand ca avea sa cada peste mine.

Am calcat cioburile si picioarele au inceput sa imi fuga, sarind prin geamul spart si luand-o la in partea opusa. Trei avioane au trecut pe deasupra mea si ce mai ramasese din soare a fost apoi acaparat de un nor intunecat. M-am oprit cateva secunde si mi-am ridicat privirea, vazand miile de pasari urmarindu-le. Inima mi-a bubuit in piept si am devenit din nou constienta de cladirea ce se surpa langa mine.

Blocuri de ciment cadea in jurul meu si mi-am acoperit capul cu mainile, continuand sa fug si gasindu-mi greu loc printre masinile oprite anapota, distruse sau la un pas de explozie.

Drumul imi era acum blocat si m-am intors speriata cautand un loc in care sa ma protejez. Dar totul s-a sfarsit cand tipatul monstruos si atat de cunoscut mi-a spart timpanele si nu a trebuit sa imi intorc privirea ca sa stiu ce se afla acum langa mine.

Nu ii simteam respiratia pe ceafa pentru ca nu avea una dar caldura inabusitoare pe care o emana imi asuda deja tot trupul.

Am inghitit in sec si am intors usor capul doar pentru a intalni o pereche de ochi negri ingrozitor de intunecati care mi-au oprit respiratia.

Imi simteam moartea, parca stateam langa un foc ce imi topea pielea si el mi-a realizat disconfortul.

Buzele rosii au format un zambet, dezvelind coltii perfecti. Era primul negru pe care il vedeam atat de aproape. Nu avea nevoie de haine ca sa isi acopere goliciunea, corpul ii era acoperit aproape in intregime de solzii ce semanau cu cei de reptila doar ca mult mai mari si dintr-un material asemanator aluminiului. Ii imbracau picioarele si trunchiul pana la baza gatului, incheieturile si jumatate din antebrat, urcand spre barbie pana la linia maxilarului si terminandu-se sub ureche. Culoarea lor de smoala era atat de stralucitoare si imposibil de fascinanta dar adevarata atractie era provocata de aripile imense ce i se inaltau la spate, din aceasi solzi dar mult mai alungiti ce ii ajungeau la dimensiunea de 4 metri deasupra capului.