O cină de cuvinte.

Tot ce contează.

Era deja ora 18:55 iar ea încă nu apăruse, nu îmi vine să cred că eu chiar am invitat-o la o cină romantică, mă rog, ea știe doar de partea cu "cina", nu și de partea cu "romantică".

Fac chelnerului semn să-mi toarne vin în pahar deoarece eu purtam o cămașă albă și nu aș fi vrut să pătez și fața de masă, dar si cămașa mea(îmi tremură mâinile deobicei).

După ce îmi toarnă strictul necesar de vin în pahar îl duc ușor la gură și sorb puțin din el, ea tot nu apăruse, după nenumărate gânduri mișeline care îmi treceau prin cap și câteva guri de vin, aud o voce care îmi părea cunoscută, era ea, încerca să deschidă ușa restaurantului, ciudat, gardianul ar fi trebuit să facă asta având în vedere că era o femeie de partea cealaltă a ușii.

Țipătul ei făcea un scurt ecou în sala restaurantului:

"Degeaba aveți 4 stele dacă nu sunteți în stare să vă faceți treaba parțial, nesimțiților!!"

Am vrut să o fac eu dar chelnerul mi-a luat-o înainte, deja îl displac.

Și o văd... femeia de care sunt îndrăgostit încă din liceu, pășește suav și lin, ca o adevărată regină purtâng o rochie cu un mic decolteu și prelungită pe picior, niște tocuri decente.

Imediat mi-a sărit privirea la sânii ei care se mișcau brusc în timp ce ea pășea pe covor spre masa rezervată de mine. Își mută privirea din podea fix spre ochii mei iar eu am înghițit puțin în sec la vederea acelor două smaralde (ochii ei verzi) care străluceau la contactul cu lumina din sala de restaurant. Mă ridic de pe scaun demn pentru a-i așesa ei scaunul.

- Bună ! spuse ea

- Bună..! ai cam întârziat..! - spun eu, iar ea înroșindu-se puțin în obraji bulbucând ochii.

- Daaa.., cât despre asta, traficul, știi că deobicei sunt punctuală! spune ea așezându-se pe scaunul tras de mine

- Da! știu asta.., nu e nicio problemă - spun eu sigur pe mine.

M-am așezat și eu la masă și am început să împart replici scurte și fără sens cu ea(ex: ce mai faci, cum mai ești)

În sfârșit vine și mâncarea comandată de mine, sper că nu se va supăra că am comandat eu și pentru ea, dar sigur îi va plăcea deoarece îi știu gusturile culinare destul de bine, ea fiind vegetariana înrăită.

Mărește ochii la farfuria care îî era pusă pe masă și-i observ limba ieșind puțin printre buze, semn că ii place ce am comandat.

-  UUU! Chiar aveam poftă! de unde ai știut că-mi place varza de bruxelle? întreabă ea în timp ce începe să se înfrupte din meniul comandat de mine pentru ea.

- Păi... mereu vorbești de tipul acesta de mâncare, ai mânca oricând așa că am comandat eu pentru tine. - îi spun eu în timp ce ea a afișat un zâmbet mic la auzul acestol vorbe

- Sunt chiar așa de obsedată? - spune ea chicotind spre mine

- Nuuu! poate doar puțin, nu mă deranjează - spun eu zâmbitor, urmărindu-i buzele în timp ce mânca.

- Deci? spunea ea

- Deci?! întreb eu pesimist

- De ce  restaurant de 4 stele? știi că mă mulțumesc și cu lucruri mărunte, sper că mă lași să plătesc de data asta! -spune ea îndreptând paharul de vin spre gură

- Nu, nu nu, nu e nevoie să plătești am făcut-o eu deja! și, îmi place restaurantul ăsta, nu contează prețul sau cât de luxos e, important e să-ți placă ție. -clar, nu pot să cred că am fost asa de direct

- Hahaha, da, îmi place, e promițător, dar nu sunt chiar așa de specială pentru asemenea restaurant - spuse ea încercând să pară modestă dar nu îi reușea.

După alte minute și aproximativ 1 oră de vorbit despre trecut și despre întâmplările din liceu cât și din cartier și după 2 sticle de vin am hotărât că, oricât mi-ar plăcea să o privesc și să-i aud vocea ușor răgușită care e o oarecum dependență mintală, să încheiem această seară cu o doar o îmbrățișare și un rămas bun cald.

- Stai, tu nu poți conduce, ai consumat alcool! - spun eu oarecum îngrijorat

- Eee.. e aproape oricum și sunt destul de lucidă încât să stăpânesc volanul, crede-mă, nu te îngrijora - spuse ea ușor sughițând, da, o credeam, știu că e o femeie puternică dar nu știi ce se poate întâmpla pe drum, e și noapte.

- Sigur nu vrei să te duc eu până acasă? - exclamă ea insistentă

- Nu! e în ordine, voi chema un taxiu - am spus eu, cât de retardat să fiu... nu am stat niciodată în dreapta ei, nu știu de ce am refuzat, cu toate că mintea mea cerea acest lucru

Îi privesc zâmbetul cum se ascunde odată cu ușa mașinii și asta a fost, femeia pe care o ador a plecat, sunt un fraier, de ce n-am sărutat-o...

Sun la taxiu după 2 minute de blocaj psihic uitându-mă la ea cum pleacă, ajung acasă, fac un duș și mă pun să dorm.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nu știu ce a fost asta, mi-a venit pur și simplu în cap în timp ce îmi beam cafeaua și mă gândeam la chestii.

Nu știu dacă o voi mai continua, salpa.

-