Death - H.S

Chapter 3. Viziuni

Am mers pana la sfarsitul strazii, ca sa vad daca inca mai este acolo. Nu, nu mai era. Imposibil, cum a facut sa dipara asa de repede?  Mi-am dus o mana la cap, ganditoare si m-am intors pe partea cealalta sperand sa-l gasesc acolo... asa ca sa nu mai am acea urata senzatie. Dar el nu era nici acolo. M-am dat batuta in fata gandurilor care imi umpleau minte si le-am alungat, gandindu-ma doar ca acum trebuia sa ma bucur de minunata seara care aveam sa o petrec impreuna cu cea mai buna prietena a mea si cu tatal meu de abia intors din razboi. M-am indreptat spre usa de la intrare si am sunat, Jesse a venit imediat sa-mi deschida.

-Bell! Cum de nu erai cu parintii tai cand au ajuns? Si de ce nu mi-ai raspuns la mesaj? M-a intampinat ea la usa.

-Scuze... mi-am scos telefonul din blugi ca sa-i arat ca e inchis. S-a descarcat si apoi s-a inchis.

-E o minciuna... macar puteai sa nu-l mai scoti afara. Si-a dus bratele la piept suparata.  

-De ce? E adevarat!

-Sigur! Mi infascat telefonul din maini si mi-a aratat display-ul... era deschis.

-Cum e posibil? Mai inainte se descarcase! Iti jur! Am exlamat, speriata.

-Sigur, pentru ca acum telefoanele se sting singure! Nu i-am raspuns si am continuat sa ma uit la telefonul meu... mai intai Harry dispare, apoi telefonul se reaprinde... ce se intampla?

-Hai intra. Mi-a spus Jesse tragandu-ma inauntru. Acolo, mama a venit direct la mine si m-a privit foarte urat.

-Cum de ai ajuns de abia acum?

-Ei bine, am ramas in mijlocul strazii asteptand raspunsul la mesajul pe care i l-am trimis lui Jesse, doar ca ea nu mi-a raspuns. I-am zis, iar imediat Jesse a inceput sa vorbeasca.

-Tu nu mi-ai trimis nici un mesaj! Eu ti-am scris ca sa te intreb daca aveai chef sa iesi undeva, dar dupa tu nu mi-ai mai raspuns.

-Nu e adevarat! Eu ti-am raspuns! Mi-am apucat imediat celularul din buzunarul pantalonilor si m-am dus direct in casuta de mesaje trimise, dar am vazut ca avea dreptate Jesse... nu-i trimisesem nici un mesaj.

-Ce ciudat... eram sigura ca ti-am trimis un mesaj unde iti ziceam ca aveam chef sa iesim sa ne plimbam si te-am intrebat si unde trebuia sa ne intalnim. Mi-am dus o mana la frunte, gandindu-ma din nou la cat de ciudate erau intamplarile din ultimele ore.

-Ce se intampla aici... Bella te-ai intors! L-am vazut pe tata iesind din sufragerie. Imediat ce l-am vazut m-am catapultat in bratele lui, sintindu-ma imediat linistita. 

-Unde erai? M-a intrebat incruntat.

-Nu te preocupa tata, acum sunt aici. 

-Spune-mi macar ca nimeni nu te-a deranjat cu ceva. M-am gandit la Harry si la modul in care a aparut si disparut, dupa ce m-a adus acasa la Jesse... ala a fost un mod prin care sa ma deranjeze? 

-Nimeni nu m-a deranjat... I-am raspuns in cele din urma zambindu-i. 

-Bine. Mi-a spus tata dezlipindu-se din imbratisare. Rufus ne asteapta dincolo cu niste pizze calde de abia scoase din cuptor! I-am zambit si apucandu-l de brat ne-am indreptat toti in sufragerie unde Rufus Malvov si Katerine Malvov, parintii lui Jesse, ne asteptau.

-Buna Bella... cum de ai ajuns de abia acum? Kate m-a intampinat imbratisandu-ma lejer.

-Scuzati-ma am avut cate ceva de rezolvat. I-am zambit gandidu-ma rapid la o scuza. 

-Nu conteaza... pai, Jesse, de ce tu si cu Bella nu va duceti in camera ta? Asa noi nu va deranjam cu dicutiile nostre de mosnegi. Ne-a intrebat Rufus.