Zilele treceau, atât Evans cat si Smith încercau sa uite acea noapte fatidică.
Amândoi se afunda in munca sperând ca vor uita acea noapte.
Smith încerca sa uite acele amintiri ce ii provoacau cosmaruri in fiecare noapte.
In timp ce Evans se gândea nu mai la intrebarile ce il macină încă de atunci.
Evans voia cu orice pret sa afle raspunsurile la intrebarile ce nu i dădeau pace si ii provocau cosmaruri nopti la rand.
Ambii simțeau sentimentele și trăiri ce nu credeau că le vor simți vreodată.
Smith nu credea vreodată că va ajunge să aibă o aventura de o noapte, dar mai ales cu unul din cei mai afemeiați burlaci.
Evans nu credea că vreodată va fi lăsat cu ochii în sosre, mai ales de o femeie după o aventura de o noapte, dar și cu întrebări ce nu își au răspunsul.
Smith era prinsă în gândurile ei și realiza acest lucru doar atunci când un claxon puternic o făcuse să își revină și îi mulțumise lui Dumnezeu pentru simplul fapt că nu făcuse accident, își scutură odată capul și se concentră la drum.
Evans, desi era și el destul de pierdut in gândurile sale, era conștient că așa nu se putea și voia cat mai repede răspunsuri.
Deși era acaparat de miile de întrebări ce i umpleau mintea, Evans nu voia să recunoască că se gândea la domnișoara Smith atunci când Jack îl întreba de câteva minute bune pe unde îi fuge mintea.
Deși spunea că nu se gândea deloc la domnișoara Smith, Jack știa bine acest lucru, știa că mintea prietenului său îi fuge la domnișoara Smith.
Jack insista de câteva minute bune asupra prietenului său să i spună iar intr.un final Evans cedează și recunoaște că în acest moment se gândea la Smith căci îl lăsase cu mii de întrebări și el voia răspunsuri.
Jack știa că Evans ii ascunde ceva, știa că e altceva la mijloc dar la fel de bine știa că Evans nu va recunoaște, așa că îi zise direct, că începea să simtă ceva pentru domnișoara Smith. Lui Evans nu îi venea să creadă ce tocmai auzea de la Jack și îi venea chiar sa rada și se amuza la ce idei avea prietenul său în minte, ba chiar îi spuse sa mai repete odată și când auzi din nou același cuvinte era atât surprins cât și amuzat chiar de faptul că bunul lui prieten credea asta.
Jack oftă și îl lăsase singur in biroul său.
De îndată ce rămânea singur, brusc, Evans se gândea daca prietenul său are sau nu dreptate, dar își scutură capul refuzând să creadă asta. Poate că Jack credea asta dar el știe sigur că nu e și nici nu va fi așa ceva. Își alungă orice gând în legătură cu domnișoara Smith și se concentra pe dosarele ce le avea împrăștiate pe tot biroul său și voia cat mai repede sa scape de ele.
Același lucru incerca și Smith, sa scape cat mai repede de miile dosare ce așteptau să fie gata.
Intr.un final cei doi își terminase dosarele și Jack îi zise lui Evans că ar trebui sa își mai facă timp așa că cei doi se duse la cafeneaua unde își petreceau timpul liber.
Jess Smith venise la sora ei pentru a petrece timp împreună căci știa bine că în urma vreme sora ei se afunda in munca.
De îndată ce ajunge in biroul ei își vede sora terminând și ultimul dosar.
Jess: Bun, daca tot ai terminat putem petrece și noi ceva timp așa ca surorile.
Alina: Ști bine că am timpul încărcat. Nici de mine nu am timp.
Jess: Știu, așa că azi vei avea timp.
Cele două surori pleacă de la firma familiei lor și urcate in mașina mezinei Smith, aceasta pornise motorul și plecă spre centru, mai exact la cafeneaua lor preferata, acolo unde le plăcea să.si petreacă timpul împreună între ședințele Alinei sau când apuca timp liber, ceea ce asta se întâmpla rareori.
Ajunși la cafenea si imediat ce se așezau băieții își comanda ceva de băut și în timp ce își așteptau băuturile, Jack, ca de fiecare data începea fiecare discuție cu subiectul unor noi prăzi, unor noi aventuri.
In timp ce Jack vorbea despre posibilele lui viitoare aventuri, Evans era pierdut in gândurile lui, pur și simplu nu știa ce îi făcea domnișoara Smith de îl făcea să se gândească întruna la ea și asta îl macina.
Strigat a o mia oara de Jakc, Evans își scutură capul și revine brusc la realitate.
Jack: Ai auzit ce ți am spus ?
Evans: Da da
Jack: Iar te gândești la Smith?
Evans: Nu
Jack: Recunoaște că îți place, te gândești întruna la ea
Evans nu auzea ce zicea bunul sau prieten, de data aceasta nu era prins în gânduri, de data aceasta era pur și simplu hipnotizat, chiar fermecat, atunci când o zărește pe domnișoara Smith, care la rândul ei se opri în loc când îl zărise dar își reveni rapid și se așeză alaturi de sora ei la masa lor și se bucura că era cat mai departe de Evans.
Intr.un final ajunse și comanda băieților iar un chelner venise să le i.a comanda surorilor Smith.
Evans nu își lua ochii de la domnișoara Smith, ba chiar se uita urat la chelnerul ce le sorbea din priviri pe surorile Smith, dar mai ales pe cea mare.
In acel moment simțea ceva ce nu credea că va simți, gelozie, era gelos, dar mai mult decat atât, îi dădea dreptate prietenului său. Își dădu seama că simțea ceva ce nu credea că va mai simți niciodată, acei fluturi in stomac. Tocmai realiza acest lucru. S.a îndrăgostit inevitabil de frumoasa moștenitoare a imperiului Smith.
O voia, voia să fie a lui și știa ce avea de făcut.
Vei fi a mea Smith, doar A MEA.
CITEȘTI
A Mea
Novela JuvenilNick Evans, unul din cei mai doriti burlaci din New York. Cunoscut ca unul din cei mai puternici miliardari are tot ce isi poate dori un bărbat: femei frumoase, un cont bancar in crestere, petreceri exclusiviste si celebritate. Viața lui e una apare...