O Prietenie Trădată

Capitolul 4

Alex:

   Ne-am pregătit să plecăm deoarece se făcea seară, iar Nicole trebuia să ajungă de urgență acasă. Nu-mi zisese de ce, dar părea ceva foarte important, însă m-am decis să nu îi pun întrebări, fiindcă se vedea că nu vrea să vorbească despre asta. Chiar înainte să plecăm, Robert a spus:

   -Haideți să ne oprim la McDonald's să mâncăm ceva.
  

   -Chiar nu mai pot rămâne, a zis Nicole.
  

   -Alex, tu mai vrei să mai rămâi? m-a întrebat Robert.
  

   -Da, de ce nu, i-am răspuns eu.
  

   Deși mă simțeam ciudat fără Nicole, am decis să rămân, fiindcă îmi doream să petrec mai mult timp cu Robert.
  

   Ne-am luat la revedere de la Nicole, apoi am intrat în Mc și ne-am așezat la o masă. 
 

Nicole:

   Ne pregăteam să plecăm spre casă, când am primit un telefon de la bunica mea, care era bolnavă de inimă. Mi-a spus că i s-a făcut rău și a chemat salvarea, iar acum e la spital. Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare și am pornit direct spre spital. Băieților și lui Alex le-am spus că trebuie să merg acasă, iar ei au hotărât să mai rămână puțin la McDonald's să mănânce ceva.
  

   Am plecat spre spital, deși aș mai fi vrut să rămân cu prietenii mei. Plus că simțeam că Alex îl place pe Robert, și Robert pe ea, ceea ce mă făcea de-a dreptul geloasă. Totuși, am încercat să gândesc pozitiv și am realizat că nu aveau cum să se placă. Doar de-abea se întâlniseră, nu aveau cum să aibă sentimente unul pentru celălalt, nu-i așa?
  

Alex:

   Ne-am așezat la o masă liberă, eu lângă Cristi, iar Robert în fața mea. Cristi s-a oferit să se ducă să comande.
  
   -Ce vreți? ne-a întrebat el pe noi.
  

   -Eu vreau un meniu la 5 lei cu Mc Puișor și cartofi prăjiți, am zis eu.
  

   -Și eu la fel, a spus Robert.
  

   După ce Cristi s-a dus la coadă, eu și cu Robert am început să vorbim și să facem glume. Mă simțeam atât de bine în compania lui Robert. Ziua asta nu putea fi mai bună. Sau cel puțin așa credeam, că era o zi bună, până când am văzut un grup de băieți intrând în Mc. Între ei era și fostul meu iubit. Fusese prima mea iubire, mă îndrăgostisem de felul lui de a fi. La început părea drăguț și amabil. Însă, după ce am petrecut mai mult timp cu el, am realizat că nu este decât un imbecil căruia îi pasă numai de el, așa că m-am despărțit de el. Totuși, el nu m-a lăsat în pace, și a început să îmi tot trimită bilețele în care mă jignea și mă făcea în toate felurile. Toate acestea au încetat când m-am mutat la o școală nouă, acolo unde am cunoscut-o pe Nicole.
  

   Când l-am văzut intrând în Mc, am încercat să mă ascund, astfel încât să nu mă observe. Din nefericire, m-a văzut, dar nu mi-a acordat atenție. Am răsuflat ușurată. "Probabil că nu-şi mai amintește de mine." m-am gândit eu. De-odată, am simțit cum îmi vibrează telefonul. Când m-am uitat, am văzut că primisem un mesaj de la un număr necunoscut în care scria "Ești o curvă." M-am albit la față și am simțit că mi se face rău. Cred că pot să ghicesc cine mi-a trimis acel mesaj.
  

   -Ești bine? m-a întrebat Robert. Arăți palidă.
  

   -S-sunt bine, n-am nimic, i-am  zis eu, deși începusem să tremur.
  

   Nu realizasem că pusesem telefonul deschis pe masă, iar Robert a văzut mesajul.
  

   -Alex, cine ți-a trimis mesajul ăsta?!
  

   -Nimeni! am zis eu și am luat telefonul de pe masă.
  

   -Ești OK? m-a întrebat Robert. Dacă îmi zici cine ți l-a trimis, o să mă duc și o să-l bat.
  

   -Nu, e OK.
  

   Robert m-a luat în brațe, iar eu am început să roșesc. După aceea a venit Cristi cu tava cu mâncare.  În timp ce mâncam, Robert m-a tot făcut să râd, ca să uit de fostul meu iubit.
  

   După ce am terminat, am pornit cu toții spre casă. Am luat autobuzul, iar eu m-am așezat pe scaun lângă Robert. Cristi a coborât cu o stație înainte de stația la care eu trebuia să cobor. Robert a coborât la aceiași stație. Ne-am luat la revedere, iar eu am dat să plec, când Robert m-a prins de mână.
  

   -Stai! Vrei să mergi la o întâlnire cu mine? m-a întrebat el.
  

   -Sigur, i-am răspuns eu, roșie toată.