19. simt 13.11.2015

1 0 0

by luminileorasului

by luminileorasului

^P^

simt cum viața trece și își lasă amprenta
și mă schimbă zi de zi
și rămân, totuși, același copil cu ADHD mereu.

dacă deservești omul
unde mai rămâne loc pentru artist?
dacă fugi de trist
unde mai e culoarea,
cine îți mai înțelege ghinionul?

ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost așa?
cine are timp să-și mai pună întrebarea asta?
cine mai are timp de orice pe lumea asta
când tu fugi în fiecare zi de depresii?

ține-te ocupat
sală
carrefour
muncă
minciuna zilnică că ești mulțumit de viața ta amoroasă
și nu vrei oricum mai mult.
decât să te complici
mai bine zic să stai să fumezi o țigară
să uiți și de ultimele amintiri ce ți-au mai rămas în
creierul
molestat de ADHD.

oamenii în Franța
sunt boemi
și se sărută clișeistic sub Eiffel.
tu ai un drum
dar în niciun caz nu duce la Roma, paradoxal...
vrei să mă minți să zici că nu vrei animalic să pătrunzi în ce mai este de pătruns
dar știu că peștera e scurtă, întunecată și plictisitoare.

mama e acasă, gătește;
săraca
nu mai are timp nici de manichiură
dar tu ai un drum
și ea nu-și poate imagina în viața ei
că al ei copil nu vrea să ajungă la Roma.

sunt burdușit de informații
care nu încap oricum, desigur,
în creierul meu molestat de ADHD.
viața-i scurtă
și nu realizezi asta
decât când vezi că ea e cu o zi mai lungă ca ieri.
^P^