《2》

18 2 1
                                    

Se împiedică de rădăcină unui stejar bătrân, lovindu-si genunchiul drept de pământ, julindu-l puternic.

"Auci" gemu fata ridicându-se si privi în spate speriată, așteptând sa-i vada acele creatru in urma ei. Dar nu se intampla asta.

Zona era scăldată în liniște pura. Nici vuietul vântului neauzandu-se. Era prea perfect ca sa fie adevarat.

Se înarma cu un bat lung, pornind spre templu, fiind gata sa lovească orice ii iese-n cale.

Poarta templului nu era foarte departe de ea în acel moment, doar două cărări la stânga și o cotitură spre dreapta isi reîncepu din nou fuga, ignorând durerea, ce-i trimitea un fel de șocuri electrice, din genunchi.

Înainta pe poteci, uitandu-se printre tufișuri si coroanele copacilor, asigurandu-se ca nimic nu o va ataca.

Știa că acele creaturi nu se plecaseră, lasand-o pe fata sa scape. Ei nu făceau asta niciodată, iar ea nu se aștepta la vreo excepție azi.

"Templul!" Sopti atunci când structura de lemn se ivi măiestuos după copaci. Își domoli fuga, devenind acum doar un mers mai repezit, primind clădirea ce-i oferea liniște.

Vârful tenesului ei atinse prima treaptă de ciment, fiind pregătită să fugă spre altar pentru ai oferi zeului ofrandă adusă.

O greutate se prinsera de umeri fetei, izbind-o de pământ, facand-o incapabilă să se mai ridice.

Creatură ce o tachina mai devreme se apleca peste ea, respiratia acidă și urat mirositoare lovindu-i chipul tinerei.

"Te-am prins pui de om." Rase lăsând la vedere colții îngălbeniti, pătati cu sânge închegat. "Acum iti pot devora sufletul, apoi sa-l distrug pe cel ce se ascunde-n umbra ta."

Mana-i gheroasa înclestandu-se in jurul gâtului ei, oprind aerul sa-i colinde plamanii.

Se zbătut, încercând sa-i îndepărteze mana, încerca să tipe după ajutor dar niciun scrancet nu-i apasă corzile vocale.

Ochii i se umplu cu lacrimi, gandindu-se ca si-a gasit sfarsitul. Creatură era prea puternică, stransoarea lui nelasand-o sa respire. Mana ce ii era ridicata spre fata demonului isi pierdut puterea, alunecând acum lângă corpul ei pal. Pleoapele invelindu-i irisi de o culoare acum neclară.

El stătea sprijinit de trunchiul unui artar, dandu-si cu mana prin par,ravasindu-l, fiind plictisit de toată joacă demonului.

"Dacă voiai sa ii devorezi sufletul o puteai face din prima, fara sa o strangulezi." Afirmă el plimbandu-se in jurul lor."Dece o sigilezi in halul asta?"

"Se zvonește că un zeu isi are casa in umbra unui pui de om, iar cea ce aici are o putere spirituala extrem de mare." Sovai acesta, ridicând corpul fetei leșinat de la pământ, exact ca pe o păpușă de paie.

"Dacă crezi ca un zeu se ascunde in umbra fetei, atunci nu crezi ca ar trebui sa ai respect fata de acel zeu?" Băiatul brunet isi strecura mana stanga in spatele hakama-tei, prizand unul din sigilele ce le cară după el mai mereu.

"Ce vrei sa spui cu asta, tu rang inferior ce-mi esti? Imi ordoni mie, ceva?" Cuvintele acide ale demonului in facut pe baiat sa rada.

Doar gândul că el ar putea fi un rang inferior, asa ca molusca ce sta in fata lui, il făcea sa rada cu lacrimi. Arunca sigiliul de purificare spre demon, bucată de hârtie lipindu-se de fruntea acestuia.

"N-ai fost invatat sa nu superi un semi-zeu?" rănji acesta, mâinile lui impreunandu-se, si ridicandu-se la nivelul fetei. "Tu cel ce stai in umbra, mâncator de suflete si aducător de necazuri, iti ordon sa dispari, purificat tu fiind de lumina unui semi-zeu!"

O flacără albastră puse stăpânire pe corpul demonului, facandu-i corpul scrum, apoi fiind lăsat în bătaia vântului.

Băiatul isi îndrepta pasul spre puiul de om ce stătea nemiscat pe jos, ofta apăsat, parca certandu-se mintal ca nu i-a interzis din prima sa mai vina la templu, apoi o ridica-n brate, purtand-o pana-n fata altarului.

 Her ShadowUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum