O adiere calda ii gadila baza gâtului, facand-o sa geama nemultumita.
Își deschide ochii si cu un disconfort imens, o lumina plăcută mangaiandu-i retina. Își obligă corpul sa se ridica-n capul oaselor, fiind gata sa fuga din nou, dar durerea ce-i străpunse umărul o opri.
Privi in jurul ei, recunoscând vechiul altar ce-l vizita inca de cand era mica.
"Cum am ajuns aici?" Se întreba pe sine, masandu-si zona îndurerată, sperând că asa durerea o sa dispară."Eram la baza scărilor, gata sa urc, atunci când o creatură m-a trântit la pământ." Își continuă gândul, corpul incordandu-i-se dureros. "Doar n-am... " n-avea destul curaj nici macar sa se gândească la asta.
O usa se deschise in spatele ei, fata tresarind in loc, incapabilă să se miște mai mult se atât. O siluetă înaltă ieșind din templu, vibrațiile pașilor lui transmițându-se in corpul ei.
"Ti-am spus de atâtea ori sa stai in casa după lăsarea serii, dar m-ai ascultat tu vreodată? Normal ca nu!" Se rasti brunetul la ea, ajutand-o sa se sprijine de unul din pereti rosiatici ai templului.
"Îmi pare rau Raidne, dar trebuia sa vin, niste examene importante urmează să vină și voiam sa ma rog." Ofta ea oarecum ușurată de prezenta brunetului.
Raidne isi roti ochii, prizandu-si parul intr-o codita mica la spate, apoi isi sufleca manecile pentru a se ocupa de umărul copilei.
"O puteai face si de acasa, dar mereu vrei sa alegi calea mei grea." Murmură pentru sine si ii masa usor umărul, trăgând usor de gulerul trupului ce-l purta.
"Dacă rămâneam acasa nu te puteam intalni pe tine." Chicoti fata, facandu-l pe semi-zeu sa apese umpic mai tare pe zona invinetita. "Ow, ow, ow! Gata, gata; am prins aluzia. Nu o sa mai vin după lăsarea serii."se vaită, impingandu-l pe baiat mai departe de ea.
"Ar fi bine sa o faci. Nu uita Hera, înafară de viata ta, o mai ai si pe cea ce se ascunde in umbra ta." Privirea-i căpăta o sclipire inumană, supunerea zeului ce-l slujea simțindu-se.
"Raidne." il striga atunci când se ridicase din fata ei, băiatul intorcandu-si foarte puțin privirea înspre ea. "O sa am mai multa grija de acum colo. Iti multumesc pentru oportunitate."
Cuvintele ei alunecă spre urechile lui la fel ca buzele veratice ce erau aproape sa isi intre in drepturi; facandu-l sa zâmbească slab.
Alți oameni ar fi întrebat "De ce eu?" , s-ar fi plâns sau ar fi făcut lucruri nesăbuite; dar ea n-a facut-o. A acceptat această 'povara' fara niciun comentariu.
A văzut cum mica copilă a crescut sub ochii lui, venind aproape zilnic la altar, lăsând mici ofrande, rugandu-se si curatand prin jur.
Cand ceilalti copii se jucau "calca-mi umbra" ea stătea de oparte, fiindu-i frica ca daca se va alătura jocului il poate răni ce cel ce locuieste-n umbra ei.
Ea era fragilă, umbra ei era fragilă; la fel ca si balonasele de sapun. Dacă încerci să te atingi, vor dispărea, lăsând în urmă doar un miros placut, si amintirea micului curcubeu ce il puteai vedea prin ele.
La fel ca si acele balonase, Hera creștea, ridicandu-se in spre văzduh; dar frica celor din jur era ca presiunea sa nu pună prea mare stăpânirea pe ea, ajungând să se piardă, nelasand nimic in urma.
CITEȘTI
Her Shadow
Conto"Umbra ei era la fel ca balonasele de sapun. O singura adiere mai puternică de vânt și era spulberată."
