Un cosmar numit viata! [Harry Styles and Zayn Malik fan-fiction]

Tot raul spre bine.

J: BAI! Unde-I Eve?

Li: Pai…

Lo: Pai s-a dus sa bea apa pula.

H: CE?

Lo: Pura…pura (radicand mainile in semn de predare)

J: Hai ma pe bune acuma.

Lo: Da’ eu vorbesc serios.

H: Louis…fitiar mortii ma-tii de handicapat prost ca iti arde de glume intr-o situatie ca asta.

J: Harry calm.

H: Cum sa fiu calm?

Z: BAI! E SORA MEA si nu imi fac atatea griji pentru ea.

H: TU nu stii tot ce stiu EU. Intelege odata! Nu pot sa cred ca ai putut s-o pleznesti asa

Z: A meritat-o. Voi nu o sa fiti impreuna NICIODATA! Ai auzit? NICIODATA!

Si a iesit ca o tornada pe usa.

N: Pe Eve a pleznit-o?

J: Mda…

Li: Cum poate face asta?

H: Serios acum…unde e Eve?

~Poveste din perspectiva lui Evelyn:

Stateam intr-o camera, pe un pat, plangand non-stop. Nu ma puteam opri. Zayn nu ne va lasa niciodata pe mine si pe Harry sa fim impreuna. De ce sa mai traiesc daca nu pot fi cu cel pe care-l iubesc? Mai bine as muri odata si as scapa de tot. Si acum unde sunt? Ah, da.

~Poveste din perspectiva lui Harry:

De ce? De ce acum ca ne-am regasit unul pe altul ea trebuie sa dispara? De ce vrea sa-mi sfasie inima? Nu se gandeste cat de mult sufar? Sunt in camera ei si i-am deschis jurnalul. Bine, poate nu e bine ce fac, dar alta modalitate de a fi langa ea nu gasesc. L-am deschis. A scris recent pentru ca pot sa vad lacrimile cazute pe filele lui foarte fine. Am citit ultimul pasaj de acolo:

,,Oamenii vin si pleaca, viata mea e una desarta…oricat de mult am tine la unii oameni ei tot pleaca…dar totusi…oameni vin si pleaca…dar din acesti oameni doar cei mai bun raman langa tine si te asteapta. Ma simt goala pe dinauntru. Pe cine sa aleg? Fratele sau omul pe care il iubesc cel mai mult? Nu pot alege…nu pot sa imi pierd fratele…dar nici nu pot renunta la iubire. Ce sa fac? Fraza pe care as vrea sa i-o spun lui Zayn…dar nu am puterea pe moment de a o face: <<Pentru el fac orice, tu nu ma poti oprii!>>. Poate odata voi avea curaj si putere sa-i spun asta. Dar oare cat voi mai indura? De ce am presentimentul ca asta nu se va termina cu bine? Daca il pierd pe Harry pierd o parte din mine…dar si daca sunt certata cu Zayn nu pot fi eu cea dintodeauna. Ce ma fac acum? Sunt blocata intre doua lumi si nu mai stiu ce sa fac. De ce e iubirea asa de grea? De ce nu poate fi totul bine? De ce nu pot fi fericita si cu fratele meu si cu iubitul meu? Dar cel mai important: De ce am impresia ca totul din bine merge spre mai rau si de ce am impresia ca traiesc un cosmar numit viata?”

Am inceput sa plang. Eu sa plang? Nu am mai facut asta de mult timp. Cuvintele ei…sufletul ei…inima ei…corpul ei…EA! M-au schimbat definitiv. As da orice sa o am acum langa mine. De ce ai disparut? Iubirea mea, unde esti? Ce ti-or fi zis baietii despre mine? Ce te-au facut sa crezi? Mai ales Zayn…dar tu nu il asculti. Si am inchis jurnalul si l-am strans la piept. Jurnalul ei, are mirosul ei. Din el au cazut mai multe foi. Nu sunt foi, sunt poze…si un desen? Deseneaza? Am luat pozele si desenul de pe jos. Am ajuns sa ma uit la un desen cu mine…dar era ca si o oglinda…si am mai gasit doua desene…care nu stiu cu cine erau dar m-am uitat pe spatele lor iar pe cel cu o femeie pe el scria:

,,Mamica mea, de ce m-ai lasat asa? Viata e mai grea fara iubirea ta…nu te voi uita niciodata. Cu drag, fiica ta.”

Iar pe cel cu un barbat scria: