Moarte si secrete.

223 12 4
                                    

Am iesit rapid din camera mea si am fugit in camera lui Melly unde am vazut ca ea e moarta. Era intr-o balta de sange cu niste urme de ceva pe gat. Baietii au ajuns si ei si cand au vazut-o, s-au transformat in niste creaturi ciudate. Ei aveau colti si fata le era acoperita cu un fel de blana. M-am speriat rau de tot cand am vazut asta si aproape ca am lesinat. Au intrat si celelalte fete. Dupa ce a vazut asta, Kim a plecat in mod misterios, Anne a tipat, Genn si-a dat ochii peste cap, iar Jess a venit la mine si s-a lipit de mine.

E: C-ce sunteti?

Jess tremura.

An: Raspundeti!

H: Va explicam tot.

G: Mdea, eu am plecat, stiu tot.

E: Stiai si mie nu mi-ai zis nimic?

G: Daca nu ai fost asa de rea incat sa omori un om…

E: Era cat pe ce sa o fac. Si nu o data, Genn!

Genn nu a mai spus nimic si a plecat din camera si am auzit usa trantindu-se. Am iesit cu toti din camera aia si am mers in living. Eu si fetele ne-am pus toate trei pe canapea si fetele s-au lipit de mine. Dar ce am eu? Lipici?

E: Okey, ce am eu? Lipici?

Ele tot asa stateau. Am pufnit cam ciudat.

H: Okey, fetelor, noi suntem demoni.

Anne si Jess au tipat. Eu nu stiu, nu simteam nevoia sa tip.

E: De ce nu pot tipa?

Lo: Pentru ca si tu esti un  fel de demon.

E: CE?

H: Poti declansa demonul din tine doar daca omori pe cineva.

E: Asta e de speriat.

J: Te rog spune-mi ca eu nu sunt demon.

H: Asta nu stiu. De-obicei nu toti membrii unei familii sunt demoni.

E: Si atunci eu…de ce sunt?

H: Unii mai iau asta. Demonii nu pot murii…

E: Deci la asta se referea mama cand a spus ca Zayn nu poate muri…

Am spus eu dupa care am dat fuga pana in camera mea, trantind usa, aruncandu-ma pe pat. Ce inseamna asta? In camera a intrat cineva si am simtit ca s-a asezat langa mine pe pat. Mi-am ridicat privirea din perna si am vazut ca e Harry.

H: Stiu ca e greu sa afli asta…

E: Sunt obisnuita cu astfel de vesti.

M-am ridicat ca fulgerul din pat si m-am dus spre dressing.

H: Ce faci?

E: Habar nu am. Cred ca ma duc la Zayn.

Am inceput sa caut niste haine lejere si m-am ales cu un maieu simplu, portocaliu si o fusta verde. M-am dus in baie si m-am schimbat rapid dupa care am iesit si m-am incaltat cu niste balerini si gata eram. Mi-am luat geanta si am dat sa ies pe usa, dar ma opreste Harry.

H: Nu pleci fara mine, sa stii.

E: Aha, haide.

Am mers amandoi.

J: Unde mergeti?

E: La Zayn. Trebuie sa ma conving de ceva.

J: Vin si eu.

H: Nu ar trebui sa te schimbi?

E: Si machiezi?

J: Nu sunt in stare de asta.

Un cosmar numit viata! [Harry Styles and Zayn Malik fan-fiction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum