Sângele din Transilvania

Transylvania Games

O nouă şcoală , de fapt una veche plină de reguli rigide şi praf . Mirosul de mucegai îi intră violent în nări şi gură , tuşi de câteva ori dar nu atrase atenţia nimănui .

Şi oricum cu-i  i-ar fi păsat cu adevărat de ea?

După cum auzise din totdeauna era mai bogată decât Cresus chiar dacă habar nu avea cine era sau ce era… Dar ştia măcar de ce era adusă într-un loc uitat de lume sau de civilizaţie . Nu se omorâse niciodată cu învăţatul sau cititul dar putea să spună că castelul unde fusese adusă era construit de prea mult timp ca să fie numai o şcoală obişnuită cu internat .

Exista însă aşa ceva?

Puţinele prietene pe care le avusese cândva ajunseră şi ele la internate din Europa unde să fie instruite ca domnişoare şi nici una dintre ele nu îi spusese că îi place acolo . Poate că aşa era  şi în cazul ei , poate arăta mai rău decât era cu adevărat , doar poate …

Îl trase insistent pe unchiul ei de mânecă, voia să îl întrebe ceva ca să afle câteva informaţii despre locul sinistru în care trebuia să stea un an de zile , el o ignoră însă  şi vorbi în continuare cu o femeie mult prea înaltă ca să mai poarte tocuri , de vreo cincizeci de ani cu părul blond prins într-un coc rigid care îi scotea în evidenţă ochii mari de culoarea alunelor . Totuşi statura rigidă şi rictusul de pe faţă care vroia să fie un zâmbet o îngroziră . Nu era tipul de fată bogată care să leşine când vede un animal  mort pe stradă sau să se sperie prea uşor . Mulţi o numeau ciudată dar ce puteau ei să înţeleagă ?

Ei habar nu aveau că viaţa adevărată era un film horror mult mai bun decât toate cele pe care le văzuse până acum , oameni se schimbau permanent sau nu o făceau deloc  .

-          Da , Mina ? Unchiul ei catadicsi să o privească şi să îi adreseze două cuvinte! Unde putea să încresteze asta ?  Erau ruşi la origini chiar numele spunea asta Mina Angelovski , nume sugestiv nu alta , dar nu era aşa . Nu era o frumuseţe interanţională aşa cum fusese mama ei şi nici o expertă în economie ca tatăl ei . Era o persoană care ştia să fie ştearsă dar bani îi dădeau un luciu care atrăgea toate scursurile , printre care şi aşa zisul ei unchi Gabriel Petrovici . Dar tesatamentul tatălui ei îl pomenea ca şi tutore până împlinea douăzeci şi unu de ani . Încă trei ani de chin , părinţii îi muriseră . Deşi nu înţelegea de ce trebuia să îi fie el tutore având în vedere că de fapt nu exista nici un grad de rudenie între ei , şi era mai mare ca ea doar cu şapte ani ! Tare ar fi vrut ca tatăl ei să îl ia în considerare pe bunicul ei , dar fiind certaţi în acel moment soarta ei depindea de un om pe care avea doar senzaţia că îl cunoaşte .

-          Unde suntem ? Nu mi-ai spus unde am ajuns ! Sau mă rog unde o să stau ...Vocea i se stinse când cercetă mai bine aşa zisul castel . În comparaţie cu ce văzuse în Austria la schi cu părinţii acesta abia îşi putea spune conac , şi denumirea asta era mult prea generoasă având în vedere cum arăta . Clădirea avea două aripi laterale a câte maxim patru etaje fiecare . Nu putea concepe cum putea să găzduiască atâtea fete în dezastrul ăla de clădire . Vopseaua cândva albă acum era cenuşie scorojindu-se în bucăţi mari . Ici şi colo creşteau trandafiri sălbatici răzleţi dar nu aveau flori sau fructe .

-          Scuză-mă ! Sunt atâtea pe capul meu că nu mai ştiu nici ce am făcut ieri , suntem în România , mai exact în Depresiunea Transilvaniei .

-          Ce ? Şi ce-i asta ? Scuză-mă unchiule dar nu am auzit niciodată despre o ţară ca asta ! Trebuia să recunoască că nici ceografie nu se prindea de ea ...

-          De aceea eşti aici ca să înveţi , spuse oftând bărbatul . Ştiu că par cel mai rău om de pe pământ dar crede-mă Mina , aş da orice ca dezastrele să nu mai aibe loc !

„Sau ai vrea să mă vezi moartă pe acelaşi munte cu părinţii mei , nu ? Încă mai cred că ei sunt în viaţă şi că tu eşti de vină pentru tot , vierme ! Păcat că nimeni nu ascultă o fată nu-i aşa ? Nici măcar când se presupune că ar fi majoră !”

 Deci aştept păreri , sugestii şi o nouă idee pentru titlu :)