Sângele din Transilvania

Zâmbetul

Toată noaptea îşi schimbă poziţia dar tot nu putut să doarmă, vorbele lui Damon aruncate la furie încă se cioneau dureros în capul ei, ar fi vrut să le poată scoate cu ceva dar era imposibil . Lacrimi fierbinţi binecunoascute începuseră să se adune în ochi ei, trecuseră două luni de la moartea părinţilor ei dar tot nu putea să se obişnuiască cu ideea. De ce tocmai ei trebuiau să fie în Austria atunci ?

Ştia că mai muriseră şi alte familii , dar a ei era singurul lucru care o mai ţinea la suprafaţă, rebeliunea ei era doar un pretext pentru a se întâlni mai des cu ei, averea impertinent de mare îi răpise părinţii de lângă ea mai tot timpul, aşa că vizitarea lor pentru aşi primi pedeapsa se transforma vertiginos dintr-un eveniment fericit de familie .

Acum îl avea doar pe Damon,sau aşa vroia el să dea impresia , oftă şi se acoperi până la bărbie cu pătura groasă deşi în cameră era foarte cald. Lăsă lacrimile să curgă pe faţa de pernă , nu avea nici un rost să le oprească o făcuse prea mult timp, măcar acum să curgă în voie.

Nu-şi dădu seama când adormise, dar o sonerie stridentă de alarmă o trezise brutal din somnul fără vise.

Întinse mâna şi opri ceasul electroni din ţiuitul enervant, cu ochii lipiţi de somn încercă să descifreze cifrele de pe aparat. Era ora 7:00, o oră la care nu s-ar fi trezit nici bătută cât timp fusese la celelalte şcoli, dar aici era nouă şi trebuia să afle cum merg lucrurile ca să le poată evita. Se ridică leneşă din pat şi porni spre baia care îi fusese repartizată o dată cu camera, făcu un duş rapid se îmbrăcă şi începu să se spele pe dinţi. Se privi în oglinda veche ciobită pe alocuri, găsi imaginea destul de cuminte pentru cineva care se certase cu tutorele ei în holul noii şcoli. Vântul împrăştia zăpada din curtea şcolii se bucura că nu trebuia să coboare acolo, de peste tot se auzeau scârţâituri şi bufnituri, dar nu era de mirare la cum arăta şcoala pe dinafară.

Se auzi mai multe bătăi în uşă , îşi luă geanta pe umăr şi porni să o deschidă, probabil era vreun profesor care să o conducă în sala de curs, avu dezamgirea sau fericirea nici ea nu ştia să dea de o fată de vârsta ei mai scundă decât ea, cu părul şaten închis şi ochi căprui. Nici ea nu părea să poarte uniformă, văzu firele unor căşti ieşind de sub părul lăsat pe umeri.

-          Ţi-a lăsat telefonul ? Întrebă ea surprinsă ignorând politeţea care ar fi trebuit afişată .

-          Nu , răspunse fata prompt scoţându-le din urechi, este un mp3 player, nu are nimic cu ele, ia telefoanele doar pentru că nu este semnal în zonă şi mai multe fete nebune au ieşit din perimetrul şcolii să îl găsească, au fost probleme mari din cauza lor. Ah ! Dar nu m-am prezentat , sunt Mihaela Pop ! Încântată !

-          Ai nume ciudat!

-          Nu, este chiar obişnuit la noi în ţară! Vorbesc cu tine în engleză dar din câte ştiu tu eşti rusoaică, nu ?

-          Doar cu numele, ciudat dar nu prea o plăcea pe fata din uşă, era mult prea vioaie şi optimistă pentru gustul ei. Sunt Mina Angelovski, spuse ea platonic făcându-şi loc pe lângă ea să treacă şi închise uşa în urma ei. Cine o să mă conducă în sală? Nu văd nici un profesor!

-          Eu ! Sunt nepoata din partea mamei a directoarei şi de când am intrat în şcoala asta fac pe ghidul pentru fiecare nou venit. Toate alarmele din şcoală sunt setate să sune la şapte dimineaţa, dar cursurile încep la nouă şi se termină pe la trei după-amiază, profesori sunt normali dar tu cum nu şti româna, din câte am înţeles nici nu ştiai că existăm ca ţară, stai liniştită nu mă simt jignită, deci va trebui să îţi faci rost de varianta în engleză sau rusă depinde ce preferi.

-          Cum de vorbeşti aşa bine engleza ?

-          Din obişnuinţă cred... În orice caz avem prima oră biologie ..presupun că eşti într-a 12-a în America nu ?

-          Da.

-          Hmm... ai fost trecută într-a 12-a şi aici deşi de obicei sunt înscrişi cu o clasă în urmă, oricum dacă ai nevoie de ajutor la învăţat poţi să mă întrebi.

-          Nu cred că va fi nevoie!

-          Aaaa...am auzit de cearta ta cu unchiul sau ce o fi el, dar nimănui nu-i pasă de asta pe aici, cu atât mai puţin profesorilor . Cantina este aici ! Spuse fata oprindu-se în faţa unei camere mari plină de mese rotunde din lemn lustruit cu câte două sau patru scaune. Vrei să stai cu mine sau să fi singură?

În mod normal i-ar fi spus să se care de acolo dar acum avea nevoie de cineva cu care să converseze sau măcar să afle câte ceva despre şcoală de la ea .

Pe mese erau aşezate meniuri din care puteau comanda ce vor, parcă s-ar fi aflat într-o cafenea şi nu într-o şcoală de la capătul lumii . Comandă un mic dejun cu ouă jumări şi şuncă şi se întoarse spre Mihaela care comanda o ciocolată caldă cu biscuiţi.

-          De când este înfiinţată şcoala asta? Nu am auzit pe nici un cunoscut vorbin despre ea. Â

-          Păi nu fac publicitate ca alţii, poţi auzi de ea numai de la cineva care a fost aici şi a recomandat-o cuiva ...cam aşa merge treaba pe aici, ştiu doar că este fondată de peste două sute de ani, adică undeva prin o mie opt sute şi ceva, nu ştiu sigur pentru că acum mulţi ani a luat foc arhiva şi totul s-a făcut scrum ...Uite a venit mâncarea !

Vroia să o întrebe ce mâncare comandase ea, cum putea să considere nişte ciocolată caldă şi câţiva biscuiţi mâncare ?

Se abţinu totuşi din comentat şi începu să mînânce, la o privire mai atentă în sală putuse să observe oameni din toate colţurile ţării înţelegându-se între ei într-o limbă ciudată, cel mai probabil româna.

-          Să presupun că şi tu eşti bogată?

-          Chiar de loc ! Spuse fata râzând. Nu am nici un ban ! Dar pot să stau aici atâta timp cât îmi fac treaba de ghid şi sunt printre primele pe şcoală ceea ce este destul de uşor, majoritatea celor ca tine vin aici din cauza unor pedepse şi nu că ar vrea aşa nu am prea mare concurenţă .

-          Şi nu eşti geloasă pe cei ca mine?

-          Aaa! ... Întotdeauna este un pic de gelozie între cei care au şi cei care nu, dar eu  mă mulţumesc cu ce am deocamdată, adică pot face bani mai târziu dar deocamdată mă bucur de tot ce mă înconjoară mai târziu din cauza lor nu o să am timp nici să gândesc bine .

-          Eşti ciudată! Nu o spuse din răutate, încă mai avea îndoielile ei dar ea părea să fie ciudată u adevărat! Nu-i păsa de bani aşa cum le păsa celor pe care îi cunoscuse până atunci, era bine să ştie că poate să vorbească cu o persoană fără să se întrebe dacă nu cumva ea vorbea cu bani ei de fapt .

-          Mulţumesc! Este un compliment pentru mine! Dar te avertizez îmi plac filmele şi cărţile de groază deci pot fi sinistră uneori !

-          Tu sinistră? Cu zâmbetul ăsta? Nu ai nici o şansă!

-          Eu te-am avertizat! Hai la biologie, preofesoara poate fi mult mai malefică decât mine !

-          Bine!

Zâmbetul Mihaelei era contagios până la clasa unde se ţinea cursul de biologie se pomeni că zâmbeşte şi ea deşi habar nu avea de ce.

Poate până la urmă nu va fi atât de rău pe cât îşi imaginase .