Danger Man [Lee Jong Suk] • || Short Story|| •

1. Sigur a fost un vis?

Eram față în față. Nu mișca niciunul dintre noi. Ochii lui negrii și întunecați îmi făceau inima să-mi bată mult mai repede decât de obicei. Avea o privire serioasă și înspăimântătoare în același timp. Înghit în sec. El zâmbește. Acel zâmbet apărut ca din senin, îmi opri respirația. Simțeam cum nu mai aveam aer. Parcă ceva mă strângea de gât și nu mă lăsa să inhalez oxigen. A, stai. Chiar mă strângea ceva de gât. Era mâna lui care nu știu cum a ajuns acolo. Atingerea acestuia m-a făcut să tresar, iar mii de fiori îmi străbăteau corpul. Pielea lui era atât de catifelată, încât putea fi comparată cu mătasea care și așa nu avea nicio șansă împotriva ei.

Simt cum mă lovesc de perete și cum dau din greșeală cu mâna peste foile de pe birou, acestea împrăștiindu-se pe podea. Lumina becului nu ajungea până la noi, așa că nu mai puteam să-i vad fața. Dar de ce voiam să i-o văd atât de mult? Am înnebunit cumva? Ce mi-a făcut acest om de am devenit în halul ăsta? Nu știu.. Bătăile inimii mele încă aveau un ritm ridicat și simt cum o picătură de transpirație mi se scurge pe frunte. Îi simt respirația tot mai aproape. Parcă știa că mă sufoc și voia să-mi dea din aerul lui. Ceva moale și umed mi se întinde pe obrazul drept, pornind de la conturul feței până la colțul ochiului.

-Ai un gust atât de bun, baby...

Cuvintele lui îmi sunaseră fix în timpan. Avea o voce calmă, iar pronunția lui avea o muzicalitate profundă. Când vorbea, ți se părea că un fluier îți mângâie urechile, iar încet-încet ești hipnotizat și căzut în plasa lui. Cu toate că mă strângea de gât și nu puteam respira normal, mă simțeam oarecum relaxată. Fără să fiu conștientă de ceea ce fac, îi înfășor abdomenul cu mâna stangă și îi strâng bluza la spate în pumn. Dintr-odată, printr-o mișcare bruscă și neașteptată, mă trântește în pat. Pentru că nu mai simțeam acea strânsoare în jurul gâtului, trag o gură mare de aer, dar nu apuc să o duc la bun sfârșit, căci buzele lui au dat năvală peste ale mele.

Țrrrr! Țrrrr!

Mă ridic speriată din pat aruncând plapuma pe jos. Mă uitam în jur și nu era nimeni. Las un suflu ușurat să iasă din mine. Mă bucuram atât de mult că acele momente stranii și confuze au fost doar un vis. Dar de ce voiam în continuare să văd pe cineva în jur? Eu nu suport prezențe umane în jurul meu... După ce îmi întind spatele, opresc alarma și mă dau jos din pat. Dau perdeaua la o parte lăsând lumina dimineții să pătrundă în cameră. Simțeam cum razele soarelui îmi mângâia fața, iar căldura lor mă încălzesc și pe mine. Mă îndrept spre șifonier să mă schimb de pijamale, luându-mi o cămașă cu mânecile până la coate și o pereche de colanți bleu.

Mă așez în fața oglinzii pentru a fi sigură că nu îmi scapă niciun fir de par neprins atunci când îl strâng în coadă. Mă apropii de oglindă ca să vad mai bine dacă nu depășesc conturul buzelor atunci când mă dau cu strugurel, iar când mă depărtez observ că este ceva ciudat la hainele mele. Cămașa nu era a mea. Eu nu am avut niciodată cămăși în garderobă! De unde a apărut și asta? Mă ridic speriată de pe scaun și mă mai uit o dată prin jur. Abia acum observ că în camera mea era un haos.

Foile ce trebuiau să fie pe birou erau împrăștiate pe jos, papucii de casă nu erau la locul lor, lângă pat. Unul era lângă ușă, celălalt lângă șifonier. Covorul avea cute, iar ușa camerei era întredeschisă. Eu mereu dorm cu ușa închisa! Încep să mă panichez. Îmi iau doza de aer suficientă pentru a-mi crește curajul, apoi ies din cameră.

M-am uitat atent prin toate încăperile, iar ușa de la intrare era închisă. Bucătăria era în regulă. La fel și sufrageria. Nu era nicio prezență nedorită nici în baie. Dar de ce doar camera mea era cea dezordonată? Am fost somnambulă și am făcut eu toate alea? Când să plec din baie, observ cum ceva era dat jos pe lângă coșul de gunoi. Era ceva mic, bej și parcă semăna cu un balon. STAI! Mă apropii să văd mai bine acel obiect, iar când claritatea imaginilor din fața mea era mai bună, îmi pierd echilibrul și cad lângă chiuvetă. Ce căuta un prezervativ la mine în casa?!

Fug speriată la mine în cameră și închid ușa după mine, sprijinindu-mă cu spatele de ea. Respiram greu. Simțeam cum ceva mă strânge de gât și nu mă lasă să inhalez oxi... stai.. am mai simțit asta o dată. Am un deja vu? Îmi ating gâtul prinzându-mi-l. Și această atingere îmi era cunoscută. Ce se întâmplă? De ce sunt așa? Mă îndreptam spre pat pentru că simțeam cum picioarele mele nu mai au mult și vă vor lăsa baltă. Observ un bilet neobișnuit pe veioză. Ăsta de când a mai apărut?

Îl dezlipesc și mă uit la el. Credeam că mi l-am pus acolo pentru a-mi aminti ceva, dar scrisul nu era al meu. Deja inima începuse să-mi bată incontrolabil, iar căldurile și fiorii nu erau absente din trupul meu. Înghit în sec și citesc biletul.

Ai un gust atât de bun, baby...