Dimineata. Cel putin asa pot afla perioada zilei in care ne aflam. Privind desnadajduit printre gratiile "celulei", pot observa aparitia inceata si linistitoare a soarelui stingher pe cerul de un albastru limpede.
Daca ma uit atent la pozitia soarelui pe cer, pot ghici fara precizie ora. Dupa calculele mele, ceasul este in jur de ora noua. Ciudat, de obicei, imi primesc portia inainte de opt jumatate. Oare care este motivul intarzierii "micului dejun"? Oricum, oricare ar fi acela, nu imi este prea dor de mancarea seaca si fara gust. Din potriva, ma bucur ca am putut dormi mai mult fara ca somnul sa-mi fie deranjat de izbirea usii de perete si trantirea farfuriei de podea.
Ma ridic anevoie din pat si ma indrept fara prea mult efort spre usa pentru a ma apleca sa privesc pe sub pragul usii, incercand sa zaresc vreo miscare. In dimineata asta, surprinzator, este mai multa liniste decat de obicei. In general, zarva si alergatura "Omului cu halat" sunt la ordinea diminetii.
Imi mijesc ochii pe sub usa incercand sa-mi maresc orizontul vizual. Deodata, in incapere se zareste o pereche de tenesi de panza, de un roz inchis, presarati cu sclipici. Simpla lor prezenta pe coridorul lung si sumbru este o pata de culoare ce da atmosferei un plus de ambianta. Intre timp, observ ca adidasi înaintează, ceea ce inseamna ca persoana respectiva-cel mai probabil o fata, se apropie de usa celulei mele.
Din instinct, ma dau in spate cu vreo patru-cinci pasi asteptand rabufnirea, dar culmea, nu se intampla nimic. Este a doua oara pe ziua de azi cand lucrurile ma surprind. Am tras concluzia aceasta prea repede.
Deodata, aud izbirea vizorului usii si zaresc o privire confuză si curioasa care ma examineaza din cap pana in picioare. In graba, zaresc azuriul ce ii străbate irisul ochiului si o suvita satena rebela ce strabate jumatate din fața. Are pometii proeminenti, iar obrajii ii sunt strabatuti de o pata rosie profunda. Buzele fetei sunt pline, iar culoarea rosie contureaza toata aceasta sculptura a gurii. Fata misterioasa trage repede vizorul la loc, iar imediat aud pasi repezi ce alearga in partea opusa a coridorului.
Ma indrept din nou spre pragul usii incercand sa deslusesc in umbra acei tenisi roz, dar s-au făcut nevazuti.
Ma indrept cu mai multa curiozitate spre salteaua veche, intindandu-ma pe ea, asteptand aparitia "Omului cu halat".
CITEȘTI
Speranta mea e sub forma de om
Ficção AdolescenteJackson era un baiat obisnuit, planuia sa aiba o aniversare de șaisprezece ani minunata, daca nu ar fi aparut omul cu halat. Omul cu halat- asa l-a numit Jackson pe barbatul care l-a rapit din fata școlii. Acum, el se demoralizeaza asteptand pe o...
