"-Te rog iubito,asculta-ma. Trebuie sa vorbim fata in fata,sunt multe lucruri pe care vreau sa ti le spun,dar la telefon nu se poate. Al tau Ian..."
Cu asta mesajul vocal al lui Ian s-a incheiat. Am ramas cateva secunde bune in care meditam adanc, pana sa imi dau seama de ce ar trebui sa fac. Adevarul este ca Ian mi-a gresit mult,m-a ranit inselandu-ma si nici acum nu imi vine sa cred ca iubitul meu,adica fostul meu iubit,inca din clasa a noua, a reusit cu brio sa distruga o relatie care a tinut patru ani. Nu il mai pot privi in ochi,de aceea incerc sa stau departe de el,dar Ian nu se da batut pana nu o sa ma convinga ca are dreptate si ca ar trebui sa termin cu bosumflatul. Asta sta in caracterul sau,dar de data asta nu-i va merge. Nu pot trece cu vederea peste asta,cu toate ca uneori ma gandesc ca exagerez. In noaptea in care m-a inselat era destul de beat incat sa nu isi dea seama de ce face. Dar a gresit fata de mine. Si nu imi vine sa il iert.
La ora pe care o indica ceasul de pe peretele apartamentului ,normal, ar fii trebuit sa dorm,alaturi de Emma,colega de apartament si cea mai buna prietena,sau mai degraba sora.
Lenesa ma ridic de pe fotoliu,si pornesc spre bucatarie cu speranta ca gasesc sticla de vin. Din fericire o aflu intr-unul dintre dulapurile suspendate,asa ca imi torn un pahar zdravan si il dau pe gat imediat. Imi placea la nebunie gustul sau si era de neinlocuit. Stiam prea bine ca ce-i mult strica,asa ca m-a dus mintea incat sa ma opresc la al doilea pahar. Simteam nevoia ca amintirile cu Ian sa-mi fie alungate din memorie,si ca o prostuta credeam ca doua pahare de vin o sa ma ajute. Dar nu merge.
Ma tarasc somnoroasa de-a binelea pana in pragul usii dormitorului unde Emma dormea ca un ingeras. Am ezitat un pic,dupa care m-am dus sa o invelesc mai bine pe prietena mea. Cu toate ca maine am examen la psihologie,pare-se sa nu ma deranjeze prea mult. Stiam in interiorul meu ametit ca invatasem destul de mult, desi pentru mine nu e o problema cu memoria.
Dar poate fii si o problema. Am inchis ochii,iar in mintea mea se derulau frumoase amintiri cu Ian,de la primul trandafir primit de ziua indragostitilor ,in clasa a noua, dansul prin ploaie cand veneam de la scoala,pana la emotiile traite la primul "te iubesc" spus pe cat se poate se sincer. Pana sa nu imi simt lacrima cazand pe barbie in jos,nu-mi dadusem seama ca plangeam. Mereu imi spun ca trebuie sa fiu puternica,dar aveam obiceiul sa cezed in linistea noptii unde nimeni nu ma aude ,si pot sa-mi jelesc viata in liniste.
Printre pleoape lumina soarelui isi face loc,si deranjata de valul de raze solare imi trag perna pe cap si mormai ceva ce nici eu nu stiu ce zic.
-Hai somnoroaso,ridica-te ca e tarziu! Emma se face auzita din baie,cred,si ciufulita ma ridic din asternuturi frecandu-ma la ochi ca un copil trezit cu noaptea in cap pentru a se duce la scoala.
Vag imi amintesc de acele zile in care asta faceam pe timpul liceului,fiind "fata cu naveta". Mda,era nasol ca la 6 dimineata sa te trezesti odata cu gainile.
-Leah,tu nu auzi?
Mai repeta Emma odata.
-Ba! Doar nu-s surda... Ultima parte ma aflasem ca o zisem mai degraba pentru mine decat pentru ea.
Incercand sa ma inviorez ,trec in fata dulapului ca sa imi aleg hainele pe ziua de azi.
-Ia sa vedem... Mi-am spus cautand din priviri perechea mea buna de blugi negri cu talie inalta.
Ii apuc,si apoi caut o bluza alba din dantela printre umerasele frumos asezate. Ciudat la mine ca hainele sa imi fie bine asezate in dulap. In comparatie cu perioada liceului,cand dulapul meu pe atunci era un haos cu H mare.
***
-Auzi? Da' mie cand ai de gand sa imi dai guma? Mesteci aici ca o rumegatoare,Li.
-Oh mai taci Emma,poftim.
Ii dau Emmei o guma,ca sa nu imi tina predica si sa nu-mi arunce ca :"Vai Leah,dar eu de cate ori ti-am dat aia,si aia si aia,iar tu nu imi dai o guma?"Mda asta ar fii reactia ei. Dar e o scumpa si fara ea as fii pierduta. A chitait bucuroasa si am continuat cu ce am inceput.
Dupa cursuri,am ales ca eu si Emma,bineinteles,sa mergem sa ne relaxam dupa un examen lung. Vremea parea prietenoasa,avand in vedere ca e abia mijlocul lui februarie. In jur erau plin de oameni,masini evident,copii care se alergau prin parc,si voie buna in toata regula. Iti era mai mare dragul sa te plimbi pe afara.
-Leah...? Pot sa te intreb ceva? Emma se afla cam stanjenita,asta punandu-ma pe ganduri.
-Bineinteles,doar esti prietena mea cea mai buna. I-am zambit incurajator.
-Faza cu Ian... Ai reusit sa treci peste,nu-i asa? Aveam intentia sa dezlantui furtuna din mine si sa ma plang Emmei ca de obicei,dar am ales sa fiu discreta,asta nu insemnand ca o mint.
-Desigur...Cel putin asa cred. Bine,de fapt nu sunt sigura. Adevarul e ca mi-e greu. Foarte greu. I-am spus Emmei privind-o la un moment dat,ca sa ii vad expresia fetei perfecte.
-Inteleg asta,si sincer nu stiu ce as putea face.
-Nu ai ce. Timpul o sa le rezolve pe toate. Asta obisnuiam sa ii spus si lui Ian...
Am oftat lung,si tot mergand pe trotuar impreuna cu Emma,observ de la distanta un cuplu extrem de adorabil. Emma ajunge sa vada ceea ce eu vad,si-mi spune:
-As lua o masina 4×4,si cu nesimtire m-as baga prin baltoacele alea mari de ploaie,si i-as stropi fara mila,pentru ca nici ei nu au bunul simt sa stea dracu' undeva intim,fara ca persoanele single - si arata spre ea dand din maini amuzant- sa ii vada,asa fiind toata lumea multumita. Zi tu,n-am dreptate?
Aproape ca era sa dau drumul unui ras de-a dreptul animalic,dar m-am gandit sa ii intru in joc,abtinandu-ma.
-Ei,ai dreptate,dar intr-o privinta nu.
-Care e aia? Intreaba Emma ridicand dintr-o spranceana.
-Si eu sunt single,iar tu te-ai indicat doar pe tine. Pe mine m-ai omis. Am spus continuandu-mi micul rol de copil rasfatat.
-Oh mai taci,nu esti singura ,il ai pe...
Privirea teribil pacatoasa pe care i-am aruncat-o Emmei a determinat-o sa nu mai continuie fraza.
-Ok,tac,dar nu te mai uita asa la mine. Voiam sa fiu de ajutor incercand sa fac din asta ceva amuzant.
-Nu ma ajuti amintinu-mi de el. Ii spun pe un ton pe cat se poate de serios.
-Bine,scuze...Dar crezi ca daca o sa faci asa cum faci acum,o sa rezolve ceva? Inca nu i-ai ascultat explicatiile si...
-Ce explicatii? Faptele au spus tot. I-o tai eu Emmei.
-Leah,lasa-ma sa-ti amintesc de seara in care ne-am facut de cap,iar tu te-ai imbatat pentru prima data,iar Elliot a incercat sa profite de tine,iar tu erai atat de beata incat nu stiai ce faci. Noroc ca Ian ajuns la timp,ca altfel puteai sa-ti pierzi fecioria de mult,cu cine nu trebuia. Nici tu nu realizai ce faceai. Asa e la bautura,e nimicitoare de ratiune.
Asta m-a pus pe ganduri. Emma avea atata dreptate incat ma simteam vinovata. Daca Ian nu avea intentia sa fie cu altcineva? Nici macar nu i-am ascultat explicatiile pe care vrea sa mi le dea de doua saptamani incoace dar nu l-am lasat. Ce incurcatura!
-Nu stiu ce sa zic...Am recunoscut eu oftand.
-Normal ca nu. A spus Emma deja plictisita de povestea asta la care a fost martora de la bun inceput.
-Sunt de-a dreptul pierduta...
