-Leah,imi pare rau,dar trebuia facut ceva pana la urma. Nu ma intelege gresit.
Emma se straduise sa ma impace de ceva vreme incoace. Am oftat lung si am privit-o. Avea ochii larg deschisi si albastrul lor ma facea sa ma pierd in ei.
-Bine,dar puteai sa nu ma minti. Imi e de ajuns Ian pe cap. Am spus lasandu-ma pe un cot,stand destul de confortabil pe canapea.
-Iarta-ma,dar ma suna si inainte ca un disperat. A vrut sa vorbeasca neaparat cu tine,sa te vada,e clar ca ii pare rau. A spus Emma.
-Sa-i para. Am murmurat eu,privind in jos.
-Bine Leah,povesteste-mi in detaliu cum a mers mica voastra discutie,asta ca sa lamurim ce facem apoi.
-N-am vorbit nu stiu ce... Si cand imi venea in minte toata corversatia destul de deschisa intre mine si Ian, ma gandeam ca i-am omis ceva Emmei. Cu toate astea i-am zis totul in detaliu.
Ca sa uitam de tot si de toate, i-am chemat in seara asta pe prietenii mei dragi,ca sa petrecem timp impreuna,ca de la student la student. Aveam sa ne uitam la filme horror,sa mancam ca spartii popcorn,si sa ne imbatam cu apa plata,si suc bineinteles. Alcoolul nu era in sangele nostru sa il consumam,dar pariez ca baietii o sa aduca.
-Oh Doamne! A exclamat Emma.
-Ce s-a intamplat? O intreb eu cu gura plina de mancare.
-Am fost la cumparaturi toata ziua si nu am luat chipsuri. Ce facem? Ma intreaba Emma venind din living.
-Iau eu de la magazinul din colt. Am spus sigura pe mine si m-am dus sa imi pun farfuria cu sandvisuri pe masa din bucatarie.
-Esti sigura ca vrei sa iesi la ora asta tarzie afara? Emma parea sa fie deloc fericita sa spuna asta,avand in vedere ca am sa salvez seara studentilor.
-Da, de ce n-as fii? Inteband-o ma intrept spre geaca mea neagra de iarna,si imi trag o pereche de pantaloni ,pentru ca nu aveam de gand sa ies in pantaloni scurti,asa cum obisnuiesc sa stau prin casa.
-Ah,ok. Ai bani la tine?
-Da,spun intre timp ce caut prin buzunare. Ok,ma duc!
O anunt dupa ce mi-am luat bocancii si am deschis usa. E bezna pe hol,ma intreb daca administratorul stie de chestia asta. In fine,imi zic si pornesc blitul de la telefon. Ajung la lift si cobor toate cele patru etaje. Ies afara unde frigul e stapan pe oras si merg pe trotuar dardaind din dinti. Puteam sa-mi iau si eu un pulover pe dedesupt dar cine sa stie ca e atat de frig? Cu toate ca am zis ca e magazinul din colt,coltul ala de strada e cam departe. Lumina de pe stalp licarea puternic,pana intr-un loc... De la mijlocul strazii nu mai era lumina deloc. Am tresarit la gandul asta,dar am tot mers.
In spatele meu puteam sa jur ca se auzeau pasi grei,dar era normal,nu aveam sa fiu eu singura din orasul asta care sa se treazesca noaptea sa mearga la magazin. Dar totusi...Mi-am intors capul sa vad cine e ,dar nu am apucat sa ma intorc de tot ca gura mi-a fost astupata de o mana rece si aparent aspra. Am icnit dezgustata si cu un brat talia mi-a fost cuprinsa dintr-o data. Frica intra in mine ca un fulger si incep sa tremur mai ceva ca atunci cand mi-e frig. Am pus ambele maini pe cea necunoscuta de mine,incercand sa ma scap din necaz si sa tip cat pot de tare. Dar am esuat,bineinteles.
Ma zbat ca un peste pe uscat in mainile nebunului care s-a legat de mine. Stiu ca asta nu e de bine,si de ce incercam sa scap din stransoare parca el mai puternic devenea. Am incercat sa tip,si aveam o speranta,care si aia m-a parasit,stiind ca nu pare sa fii cineva prin apropiere. Asta pana cand aud alti pasi grei repezi venind din urma. Am fost desprinsa din mainile idiotului cu repezeala,asta cauzandu-mi o cadere zdravana pe trotuarul ud. Am chitait la impactul cu pamantul,si in noapte auzeam fosnituri si lovituri. Realizand ca cel care a incercat sa-mi faca,stie el ce,si cu cel care aparent m-a salvat,aveau sa se bata ca doua animale.
-Dobitocule! N-ai pic de ratiune! Unde mama ma-sii te crezi?! Ha? In jungla?! Ce treaba ai tu cu fata aia?!
Printre zbuciumari aud cum tuna glasul uimitor de barbatesc al omului care il zdruncina pe talhar. Privesc cu ochi mari ,dar nu vad mare lucru,doar umbre. Ma fac mica pe jos ca un ghem de hartie, nestiind daca sa o iau la sanatoasa sau sa stau aici pana se limpezesc apele,ca sa-i pot multumi baiatului pentru ajutor. Poate eram pierduta de mult daca nu intervenea.
Putin cate putin frica abia acum mi se mai limpezeste,dar sunt in stare de soc,pentru ca scena asta e una teribila.
Imi ridic privirea din ghemuiala mea,si realizez ca firul gandurilor mele se sfarseste cand aud...linistea.
-Esti bine? Glasul barbatesc si ragusit,ma face sa tresar cand eu credeam ca asta s-a sfarsit si am ramas singura in intuneric.
-Da. Am reusit sa spun printre ezitari.
Baiatul a oftat usurat,dar nu inteleg de ce e asa de afectat? Adica,mai exista oameni buni in lumea asta? Imi era extrem de greu sa imi dau seama cum arata baiatul asta,dar pariez ca e marfa! Uau,la ce imi zboara mie gandul in situatia asta.
-Cine esti? Am murmurat eu,dupa ce baiatul m-a ridicat de la pamant.
-Nu conteaza,important e ca tu esti bine. Te sfatuiesc sa te duci acasa cat mai repede. Nu stiu daca mai sunt in zona sa te salvez din nou. Sunt multi tipi dubiosi in partea asta de oras. Imi spuse jucaus,glasul sau inmuindu-se la ce spuse,de parca interpreta o gluma buna.
Ma prinse grijuliu de mana,si la contactul cu aceasta am simtit o oarecare raceala venind din partea tipului misterios. Ajunsa din nou cu picioarele pe pamant, baiatul dispare ca prin magie in intuneric. Ma uit in stanga si in dreapta si pufnesc iritata ca nu am avut ocazia sa il cunosc pe baiat... Parea destul de de treaba...
Ma scuturau frigurile pe strada intunecata asa ca am luat-o spre casa,fara sa mai pun in fata faptul ca merg fara chipsuri. Chiar nu am chef de asta acum ca imaginea mi-e incetosata,la figurat,evident.
