Lupul și luna.

~~~~~~

Lupul, depindea de ea.
Luna, depindea de el.
Își purtau o dragoste, curată.
Iar povestea, este astfel:

El mereu, urla la ea.
Îi arăta, că-i specială.
Ea mereu, îl lumina.
Și îl veghea, seară de seară.

Luna, era mereu pe cer.
Lupul, și-o dorea pe pământ.
Și el, n-o să renunțe, până n-o are.
Acesta, fiind al lui jurământ.

Problema lor, era timpul.
Ea eternă, el muritor.
Dar asta, nu il impiedicară.
Pe-al deosebitului, lunii păzitor.

Și ceva magic, se-ntâmplă.
O dată pe an, ei se transformă.
Luna, o femeie divină, miraculoasă.
Lupul, un om c-o inimă valoroasă.

Dar intr-o seara, sub clar de lună.
Lupul avea Lunii să-i spună.
"Am îmbătrânit, divinitatea mea."
"Nici-o grijă, lupule. Știi că nu te voi uita.

Iar timpul, i-a pus capăt zilelor.
Luna, rămânând singură, luminând intregul pământ.
Dar chiar și-n nopțile de azi.
Ea încă crede-n jurământ.