Un inger din inchisoare

Nimeni nu ma atinge

Eram foarte aproape, ii auzeam inima...e ca si cum as vedea libertatea. Mi-am revenit la realitate la timp ca sa il prind intr-o postura proasta.

-Nimeni nu ma atinge! Pentru prima data in 5 ani am lovit pe cineva.

Pumnul meu a fost asa de puternic ca ia intors capul. Ma eliberat si am iesit pe holul ingust, talpile mele goale ca de obicei erau ude si cu parul foarte greu se lipea e prosop si de bucatile goale de piele, imi era frig foarte frig. In celula aveam haina pregatita asa ca am mers rapid si m-am imbracat.

Am ajuns in sala de mese la locul meu din colt unde eram supravegheata de un politist inarmat. Pe masa se afla mancare normala... nu acea ciorba parca vomitata.

-Cine a adus asta? Il priveam in ochi dar el nu avea vreo expresie anume.

-Directorul Nicolas. Am luat farfuria si am dus-o la masa lui Gretta si a celorlalte fete de pe sectorul meu.

-Mancati voi! Mie nu mie foame. Se uitau mirate, si la mine si la mancarea de afara.

-Dar nu ai mai mancat de o saptamana. Am ridicat mana si i-am pus-o pe frunte.

Am auzit toate garzile ridicand armele spre mine. Gretta nu avea nici o reactie manca in continuare linistita, acea era o blonda nou venita. Corp perfect, superb, adusa aici pentru prostitutie.

-De ce ai fost adusa aici? O priveam in ochii ei albastri, tremura din toate incheieturile. 

-A....Am...

-SPUNE! Garzile erau in spatele meu cu armele pregatite. Plangea si tremura in continuu. Mananca ca ai nevoie. Am iesit din sala de mese putin ametita.

-Haide! Ai indurat mai grele de atat. Nu am sa mananc nimic in plus fata de toate fetele de aici mai ales de la el.

Era liniste pe coridoare, toti erau plecati. Am ajus in celula unde m-am asezat pe pat. Priveam poarta, libertatea mea e sa mor, sa ajung in rai sau in iad. Aici imi voi gasi sfarsitul alaturi de cusca asta.

Pleoapele mele au cedat, totul era asa negru si linistitor. Intr-un final am adormit. Era frig, foarte frig.

"-Snopy.... draga haide la gradinita. Era o voce calda care imi impanzea trupul.

Avea o atingere fina si totusi ma facea sa ma simt in siguranta.

Am deschis incet ochii si am vazut un par lung si roscat foarte frumos împletit. Ochi sai verzi erau uluitori.

Lumina alba a inconjurat-o ca si un contur. Alb... alb."

-Alb!! M-am ridcat din pat speriata. Respiram greu si simteam transpiratia cum imi curge pe frunte.

In fata gratilor era el... nu ii stiu numele. Cu greu m-am ridicat si m-am apropiat de el.

Ochi lui erau inchisi probabil doarme, dar e doar 10:30. Poate a avut de lucru, am cautat  patura tricotata de bunica inainte sa moara cand aveam 4 ani. Am reusit sa o strecor printre gratii si sa o pun pe el. Era veche si putin lovita de umiditate dar calduroasa.

M-am pus in pat si m-am invelit dar tot frig era. Frica. Asta ma definea.

Urmatoarea zi eram invelita cu o patura noua si aveam mancarea pusa pe noptiera. Oare cine o fi? M-am ridicat incepand sa  caut patura... nu era nicaieri in celula. Nici afara....

Am auzit niste pasi, era el. A ajuns in fata mea bine dispus. Imi crescuse tensiunea, si puterea.... energia pe care o ascunsesem toti acesti ani.

-Unde e? Deja simteam sangele cum pulseaza.