Un inger din inchisoare

Cum e sa ai familie?

-Da...

-E imposibil! In cazierul tau parinti tai sunt vi. Parea foarte afectat.

-Sar putea. In cazier scrie orice. Ei m-au parasit la nastere in fata casei aceste bunicute care ma crescut. Am ridicat din umeri.

-Pana la urma nu ai un tutore legal?

-Aparent da. De ce crezi ca te-am intrebat cum e sa ai o familie? M-am asezat pe pat si am privit spre raftul cu caiete si carti, s-a asezat si el destul de fustrat.

-Si... de ce nu ii scri?

Am auzit-o din cealalta celula pe Gretta razand cu lacrimi.

-Frate, da e prost rau. S-a ridicat de pe scaun indreptandu-se spre celula ei.

-Care e problema ta?? Uuuu s-a enervat. Imi venea sa rad.

-Cum sa nu rad? Cand fata iti zice clar ca nu isi stie parintii si tu o intrebi de parinti ei. Radea cu lacrimi. In locul tau as intreba-o daca iti stie numele inainte sa ma bag in viata ei. Uite fiule o fi ea tanara dar ea e aici de mai mult timp ca mine.

-Cum?? E imposibil. Cati ani ai? S-a intors catre Gretta agitat.

-32. Sunt aici de 5 ani. Avea gura pana in pamant.

S-a intors si si-a dat cu mana prin par, era superb. Ador sa vad fustrarea lui si cum isi face dezordine in par.

-Cum au acceptat un copil de numai 14 ani imediat 15 aici, in locul asta mizerabil? E imposibil.

-Scuze? Dar ai terminat cu imposibilul tau? Am ucis peste 20  de persoane ca sa ajung aici. In dealungul vietii mele pana la 15 oameni mureau pe langa mine si nu din cauza boli, ci din cauza mea si nimeni nu banuia o fetita, sluga, care era crescuta  intr-un dulab de sub scari.

Era frustrat si derutat. S-a intors si a plecat cu pasi repezi spre scari. Gretta a inceput sa rada.

-Ce l-a apucat?  Doar nu ii pasa asa mult de dosarul tau incat chiar sa afle.

-Da..., din nou a sunat clopotelul care a deschis toate celulele. Este ora micului de jun si a recreeri in curte.

M-am ridicat si am pornit spre dusuri cu pasi lenesi. De data asta m-am hotarat sa port niste pantaloni scurti albastri si un tricou larg alb. Dupa dusul racoritor am mers spre cantina,  era plin de femei care mai de care mai periculoase sau dubioase. La masa mea erau mai multi gardieni cu armele pregatite dupa incidentul de ieri. Mi-am intors rivirea spre directorul care statea in  capatul mesei.

Curios lucru ca nu ii cunosc numele. Ma asez pe scaun si privesc tava cu supa de taietei, o sticla de suc natural si o felie de pizza.

-Eu nu mananc asa ceva. Ma privea crucis si derutat.

-De ce? Am dat ordin ca la toate femeile sa se dea mancare normla. A aratat in intreaga sala.

-Uite... nu e corect ca cea mai periculoasa fata din celula 22 de pe sectorul 2 sa fie alaturi de tine. A inceput sa rada sec.

-Am aici vreo 6 garzi cu arme care ar putea sa te omoare in orice clipa. Toti il priveau speriati.

-Si eu as putea. Oricum ar fi eu tot nu pot sa mananc. Am impins tava si am vrut sa ma ridic dar au ridicat armele asa ca am renuntat, Dandu-mi  ochii peste cap.

-De ce? Era asa inganfat si cu nasul pe sus, ce e cu schimbarea asta de atitudine?

-Ai schimbat mancare de aici dar inca nu ai aflat ca bucatareasa are o lista cu toate femeile si cu alergiile lor. Am ridicat din sprancene. Cu ce este supa? M-am incrucisat bratele la piept.

-Cu taietei... sare... morcovi... carne... patrunjel....

-Ok. Stop aici. Inainte sa ne dai de mancare mai uitate pe lista aia. Pentru ca eu sunt alergica la patrunjel si polen. Am luat felia de pizza si am infulecat-o cu pofta, e prima data cand mananc pizza de cand ma stiu...

Am inaintat pe coridor pana in curte. Peste tot erau gunoaie, femeile tipau, si pe ici colo vedeai cate o bataie. Numai eu inaintam spre fundul curti unde nu era nimeni si m-am asezat pe o banca si priveam acel ghiocel. Mai era putina zapada pe ici colo si putin frig.

Cand am crezut ca ma relaxez putin apare un grup de nou venite. Prima dintre ele era inalta si era imbracata in blugi si un tricou cu decolteu urias, avea parul negru, impletit. Celelalte erau la fel cu forme uriase si cu priviri reci.

-Ce faci aici piticanie? Le-am ignorat intorcand capul spre un grup de femei care discutau impreuna cu Gretta. Era prudenta in caz de lupta sa ma ajute dar nu am nevoie.

-Nu ne auzi de la inaltimea ta? Spune una din prietenele ei si ma apuca de par si ma ridica. Stransoarea era puternica dar nu asa de dureroasa. Privirea mea s-a racit cu o mie de grade,  iar pumnul meu a mers direct in coastele ei.

Atunci au sarit toate pe mine, au apucat sa imi sparga buza si sa imi invineteasca coastele. Cand a ajuns gardianul ele se tarau pe jos de durere, cu coastele rupte, cu ochi invinetiti si pline de sange.

Gretta a venit langa mine si a inceput sa rada, atunci gardianul a venit langa mine si ma incatusat.

-Dute in celula singura, sau vrei sa te acompaniez? Avea o privire de pervers iar asta ma enerveaza la culme. L-am luat de mina si l-am trantit cu fata in asfalt. Atunci gardienii au aparut cu armele cu electrosoc si m-au pus la pamant.

Ultimul lucru pe care il tin minte e ca m-au aruncat in celula ca pe un gunoi. M-am ridicat greu, aveam hainele rupte si murdare, iar parul era valvoi. Au plecat razand.

Eram intinsa pe jos cand  am auzit vocea familiara si masculina a directorului.

-Snopy Andreson din celula 22 este chemata la director pentru a discuta pedeapsa. Am fost ridicata si tarata pana in celalalt corp unde se afla biroul lui.

M-am asezat pe un scaun din fata biroului. Era urias cu tot felul de chesti interesante pe care nu le-am mai vazut, o biblioteca plina, o canapea... cred, cu puf... un scaun cu roti... si un mini copac. Chesti noi despre care numai in carti le gasesc.

Acesta iese dintr-o camera alaturata impreuna cu o femeie draguta imbracata elegant dar sifonata.

-Deci Snopy..., am auzit ca ai batut 3 fete in curte si ca ai lovit un gardian, e adevarat? Ma privea intrigat.

-Da. Priveam pe birou unde am vazut o placuta pe care scria Nicolas Clark Alexander. Cred ca i-am gasit numele.

Mai multe dosare si harti erau puse alandala pe masa. Era destul de dezordonat, dar restul camerei era curat. Femeia si garzile au parasit camera lasandu-ma pe mine aici pe un scaun cu aceasta reptila.

-De ce? S-a asezat pe scaunul lui incercand sa caute ceva. Dosarul meu probabil.

-Intreabale! Parea frustrat ca nu il gaseste. Am privit spre un dosar negru pe care am vazut numele meu si l-am tras cu putina energie deuarece aveam mainile inca legate. Asta cauti?

I l-am aratat iar el m-a privit plin de speranta.

-Da. Ma rog. Aparent pe camere arata ca ele au inceput deci nu vei primi o pedeapsa prea mare. Dar ai folosit violenta fata de un gardian si fata de mine.

A inceput sa se uite prin dosarul meu sa afle cate ceva. Am observat o cutie pe masa lui pe care era scris PUZZEL.  Nu stiu ce e aia asa ca l-am deschis.

-Ce faci? M-am speriat si am inchis cutia. Nu ai mai vazut un joc puzzel?

-Nu... Ce e ala? S-a mirat destul de tare apoi mi l-a intins. Afla singura eu am treaba.