Eu și Spiritul meu

SFARSIT?

      Autobuzul nu mai venea, deci (fără deci) era in zadar sa aștept . O iau încet la pas pe o mică autostrada

...pana dimineața.

     Ma așez pe o piatra, ma uit pe drum....nu trecea nici o mașina. Locul era complet pustiu.
     Aiden ma tot zăpăceala la cap.

   S- Ce tot ai Aiden ?!?!?

Ma uit in spate și văd o mică casuta. Oare ce caută o casa in mijlocul pustietății? Ma îndrept spre ea și opserv ca in spate era o mare ferma. Am bătut la usa, in speranța de a-mi Răspunde cineva.
Un bătrân îmi deschide usa foarte încet. Acea un ochii alb, destul de ciudat și nu avea un deget la mâna stânga .

S- B-buna ziua! ma puteți primi peste noapte in aceasta seara? M-am rătăcit și chiar nu știu pe unde sa o iau , pt a ajunge acasa.
Bătrân- Desigur, cu cea mai mare plăcere, spune el destul de prietenos.

Casa era mică , dar frumoasa. Totul era din lemn roșiatic, cu un tapet floral care dădea un aer plăcut. Bătrânul avea o familie frumoasa... se pare ca era și bunic.

B-Dragilor, avem un oaspete in aceasta seara!
S-Buna ziua! Eu sunt Skiler.

Toți erau foarte mirați...se pare ca nu au mai avut musafiri de foarte mult timp.

B- Va sta la noi in aceasta seara, pana se ca întoarce acasa! Skiler ,hai sa stai și tu la cina! 😁

Nu puteam refuza deoarece îmi era foarte foame... nu cred ca am mai mâncat de vreo 3 zile deci.....

In timp ce mâncam cu toții, am făcut cunoștința. Era o Mirela și soțul ei ,Vasile, copiii lor: Maria (o fata de vreo 16 ani), Max (un băiat de vreo 14 ani), și gemenii Carisa și Mario. Și bunicul lor ,Croop.

După cina, MAX mi-a arătat camera unde aveam sa dorm. In ea era decât un pat , o masa, și un scaun. Așa era in fiecare camera.

Mi-am dat hanoracul jos, rămânând doar in tricou și pantalonii .Afara se tot auzeau chesti ciudate. Dis-de-dimineața, m-am trezit pe la 5:45, și am plecat, pe jos spre autostrada. O mașina își face apariția pe asfaltul încins. Era autobuzul... fix de ce aveam nevoie!
M-am urcat in autobuz, in speranța ca voi ajunge înapoi in București.

~după 3 ore~
Autobuzul ,brusc, se oprește.

-Domnișoara, aici este stația dumneavoastră? Spune cu o voce răgușită, șoferul.
-da, mulțumesc mult, domnule!

Când am coborât din autobuz, îmi sare in ochi, un afis.... cu mine. Eram căutată de poliție. Dar ce am făcut.

Dintr-o data mulțimea din jur striga,, PRINDE-te-o/ EA E"

Se pare ca...asta este noua mea viața.Fugarita de poliție, pe drumuri..singura...Nu ma mai pot întoarce acasa, puterile încep sa crească..din nou singura. Am rămas doar...

Eu și Spiritul meu