Sunt aici

Incursiune în intuneric

Zilele treceau. Iar eu cu Jace vorbeam mereu.
-Mă ce te uiti? Intreaba asistenta mea , intrând în cameră și gasindu-ma întinsă pe pat cu laptopul in brate.
-Nimic. Doar fimulete cu pisici.
- Si eu vrei sa vad, îmi zice ea .
-Ăămm, scuze dar în acest video , pisica moare.
Jocley (asa o cheamă) râde foarte atrasă de gluma proasta inventată de mine.
- Tu chiar nu stii să minți, nu-i asa?
- Este chiar asa de evident?o intreb eu.
-Pentru mine, este , mereu te uiti pe fereastra si iti verifici email-ul.
-Ah.  Crezi ca as putea sa-l vad? Adică sa-l lasi si între în casă?
-Off, draga mea, sti foarte bine ca nu are voie sa intre in casa nimeni altcineva decât eu si mama ta.
-Dar nu trebuie sa afle mama. Va dura putin.
Jocley pleaca cu un morman de haine albe în mana, pentru a le usca intr-un mod ciudat, deoarece nu am voie să port haine normale, orice baterie m-ar putea omorî, asa ca le sterilizeaza.A plecat fără sa-mi lase un răspuns.
Merg din nou la fereastra si îl sun pe Jace.
-Hei Maddy, sunt la ski.
-Ăămm, wow , ce faci acolo ? Esti in mijlocul toamnei.
-Pai mama are niște afaceri de incheiat si ne întoarcem cam în vreo 2 ore.Tu ce faci ? Este totul okey?
- Da, da sigur, de ce n-ar fi? Adică voiam să văd doar ce faci .
- Ce drăguț, tocmai te-ai gandit la mine.
Da, pai, daca ai stii, îmi zic eu în gând. Dar cu siguranta nu o sa stie , poate ca nici nu si-a dat seama ca îl plac, sigur nu.
Simt ca mă duc spre întuneric, daca Jace nu simte același lucru pentru mine, daca el nu vrea o decât o prietena noua?
Încă sunt aici.