Sasuke p.o.v
"In schimb, din partea mea ai drum liber. Dacă e cum vad eu, sper sa ajungi sa o iubesti asa cum o iubesc eu și să ai grija de ea."
Bun... Aproape încep orele și încă nu am vreun semn de la Sakura și parca nici nu mai ajunge. Ceea ce mi-a spus Maru m-a pus pe gânduri și chiar vreau sa lămurim lucrurile dintre noi.
Stau si astept privind ușa aia la nesfârșit... Si o privesc, o privesc și... si NIMIC. Dispeeeeer aici!
Ino p.o.v
Nici bine nu intru bine în clasa ca si sare babuinul de Sasuke pe noi cu intrebarile. Nici macar nu stiu de unde atâta interes pentru Sakura când până deunăzi urla la ea continuu. Dar in fine...
- Alo, Ino! Ma asculti macar? Întreabă disperat.
- Da, da. Ce spuneai?
- De ce nu vine Sakura?
- Ca nu vrea.
- Ce-ai zis?
- Ce-ai auzit, Sasuke! Cand ii vad intreaga frustrare îmi dau seama că probabil am exagerat. Poate el chiar tine intr-un fel la ea. Calmează-te odată ca e totul ok. Avem spectacol diseară și vrea să se mai odihneasca.
Deși probabil nu am fost foarte credibilă, sper sa ma fi crezut. De fapt Sakura e la bunicul ei, și sincer sper sa poata scăpa de el și să ajungă la spectacol...
...La spectacol...
- Unde e Sakura? Mai sunt 10 minute și trebuie să deschidă spectacolul! Întreabă Hinata exasperat.
- Nu stiu Hin! Stai sa văd...
"Unde esti?"
"Pe drum. Scap de babuini si vin"
"În 10 minute începem. Ce facem?!"
"Nu va faceti griji. În 10 minute porniți melodia indiferent de situatie. Ma descurc"
"Dar, Sakura! Sakura! Raspunde!"
Ren p.o.v
Sunt in mall de ceva timp si îi astept pe băieți, când la masa mea se așează un tip destul de ciudat. Pantaloni lungi și largi, geaca de trening închisă și o șapca pe cap ce ma impiedica sa ii observ trăsăturile. Ma pregăteam să îi spun ceva când începe el.
- Scuze, scuze! Doar prefă-te ca nu sunt aici și comportă-te normal, te rog! Dar asta e... o voce de fată.
Se uita in jur și deodată se întoarce către mine, își trage mai bine șapca pe cap și bâiguie un "vin". Privesc și eu și observ trei matahale in costume negre, uitându-se de zor prin împrejurimi, pentru ca mai apoi să se îndrepte spre noi. Ca decizie de ultim moment ma întorc către ea.
- Stiu ca nu vrei sa te vadă, dar sa te îmbraci așa? Spun îndeajuns de tare încât să le atrag atenția babuinilor, care acum se îndreaptă amenințător spre masa noastră. Crezi ca fata nu o sa isi dea seama ca tu esti? Nu mai fi fătălău si caută pe altcineva! Termin și vad cum tipii își pierd din viteza.
- Hei! Începe unul. Nu ai văzut cumva o fata cu părul lung și roz trecând pe aici?
- Cu mine vorbiti? Îi răspund sfidător, părând nervos. Cred ca nu stii cu cine vorbesti! Termin și încep să bat cu degetele in masa.
- Scuzați-l pe colegul meu, domnule! Dar suntem in graba. Ne puteți răspunde la intrebare?
- Desigur. Am vazut-o. A fugit spre cealaltă intrare.
- Va multumim! Termină tipul și o iau cu toții la fuga spre directia indicată.
Privindu-i cum se îndepărtează nici nu am vazut când persoana din fata mea a rămas într-o pereche de pantalonii scurți. Scapă numaidecât și de celelalte articole vestimentare in plus, își ia o pereche de tocuri și pune toate lucrurile in rucsacul de sub masă, pentru ca mai apoi, cu o senzulaitate înnăscută parcă, să își scoat șapca. Iar eu raman mască...
Parul lung si roz este lăsat liber pe spate, ochii mari și verzi ca două smaralde mă privesc strălucind, iar buzele roșii, carnoase raman usor întredeschise.
- Multumesc de ajutor! Spune in timp ce își așează un microfon la urechea dreaptă. Astăzi ai fost eroul meu! Cu ce te pot răsplăti?
- Ai putea începe prin a-mi spune numele tău. Raspund zâmbitor pierdut in smaraldele ei.
- Sa---
Dar pe fundal începe o melodie, iar ea se oprește subit. Își pornește microfonul și se ridică repede, apropiindu-se de mine. Mă sărută usor pe frunte și îmi mimează un "Scuze", iar, pe ritmurile melodiei începe să cânte, miscandu-se lasciv înspre scena. Vocea ei răsună pretutindeni pornind o atmosferă destul de încinsă iar totul in jur prinde culoare.
Sasuke p.o.v
După toată așteptarea asta nesfârșită, ma bucur sa ii aud din nou vocea. Primele note ale melodiei îi pregătesc intrarea în mijlocul publicului, iar lumina timpurie ce cade asupra ei îi face cale liberă spre partener. Ajunsă langa el, acesta o prinde de mână și o ajuta sa urce pe scena, iar, alături de celelalte fete își încep numărul. Partea de început a dansului presupunea părți solo, dar a doua era ceva mai mult. Apropierea prea mare dintre Sakura și băiatul acela și dansul lor, deși incita foarte tare in jur, pornea în mine o gelozie de care nu am crezut ca sunt capabil...
Ton după ton, mișcare după mișcare, fiecare bucățică din piesa și dans te atrăgeau într-o transă fără sfârșit, condusă numai de micuțul diavol, iar ea... ea parea extrem de mândră de ceea ce face... mândră și fericită. Probabil nici nu ne observa pe noi... Ea râde și zâmbește cum puțin o pot face. Ea doar traieste prin asta.
Cine esti tu și de unde ai apărut, înger drag? Și de ce mă tragi și pe mine în lumea ta?...
Scuzati-ma de întârziere! Stiu ca a trecut ceva timp de cand nu am mai postat, dar am fost ocupată. În schimb, sper sa va placa capitolul si astept păreri! Va pup cu drag pe toți!
