sweaters- yoonmin

The Seeing: By J-Hope

Îl știu pe Jungkook personal doar de patru ani, dar chiar pare dărâmat după moartea lui Tae și acum.
Nu l-am văzut de o vreme. Deși mă doare. Mi-e dor să-mi văd prietenul.
Chiar dacă zăpada îmi blochează ușa, vântul bătea puternic în ușă și în geamuri. Mereu îmi zic că voi găsi o cale să îl găsesc.
Dar mereu eșuez. Adidașii albaștri sunt tot în copac. Copacul e tot fără frunze. Pământul e încă alb. Toată lumea e înca în depresie.

Trebuie să îl vad pe Jeon Jungkook din nou.

M-am îmbrăcat și mi-am fixat parul oarecum. Am împins ușa.

E o lume de vanilie aici.
Dar e și o altă posibilitate.

Trec strada, până la casa lui și zâmbesc cât el deschide ușa. Ochii îi sunt umezi și roz. Părea că și-a plâns pupilele.

Cascade.

Nu l-am văzut de multă vreme. Singurul lucru pe care îl face e să mă îmbrățiseze strâns, lipindu-se de mine.
—Hoseok...
—Bună, Kookie! A trecut o vreme...

Nu am realizat niciodată...
De de n-am știut asta?
Chiar dacă ne-am vazut o dată
E atât de complicat între noi doi.