XV

107 12 1
                                    

Au trecut doi ani de la moartea zeitei mele.Nina si Atonis seamana din ce in ce mai mult cu mama lor si mie imi este greu sa ii privesc.Mereu imi aduc aminte ziua aia blestemata.Am decis ca pe ace adata sa fie in fiecare an doliu pentru iubirea vietii mele,zeita mea,regina mea,pentru Diana.Cei doi cred ca ea este plecata ca sa le aduca lucruri unice.Dar nu mi-am dat seama ca ea este unica.Nu am pretuito atat cat trebuie si pentru asta o sa regret un deceniu.Ce rost are sa fi nemuritor cand nu ai cu cine sa petreci,nu ai pe cine iubi,nu ai pe cineva sa te alinte,nu ai o privire dulce.Daca nu ai asta.Nu ai nimic.Nina si Atonis duc lipsa unei mame.Duc lipsa unei afectiuni.Oricat incerc sa fiu doua persoane nu pot.Nu pot face nimi fara ea.O iubeam,o iubesc si o voi iubii mereu.

SFÂRŞIT

camera 666Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum