Lacrima fluturelui

Viata de zi cu zi

              Acesta este primul capitol din povestea mea. Sper sa vad si niste pareri cat de curand.

Lectura placuta.

Andra's P.O.V. :

                            Am inchis usor jurnalul si l-am pus pe birou in liniste. Ceasul de pe perete cu numerele si acele ceasului flosforescente, imi indica ora doua si zece minute. Este destul de tarziu, cu toate ca mai tarziu merg la scoala. Am aruncat o privire scurta catre geam. Afara era intuneric, pe cer vedeai niste licariri mici ale unor stele ce stralucesc cu voiosie. 

                             M-am intins pe pat, dupa care mi-am tras patura peste mine. Scoala nu mai avea sa dureze mult. Mai am doar o saptamana si voi merge in practica cu clasa. Pot sa pun pariu ca Amy nu mai poate de nerabdare. Adora sa mearga la mare. Partea care e mai putin grozava, v-a trebui sa ne pazim spatele non-stop. Cine stie cand ii v-a trazni lui Mirina sa ne joace vreo feste umilitoare. Nu prea inteleg de ce se tot chinuie sa ma umileasca si asa ca nu prea vorbesc cu nimeni in afara de Amy. De mai bine de sase luni, clasa intrega ma stie ca pe o tacuta. Profii abea scot de la mine vreo doua sau trei vorbe. Din ce tin eu minte ca mi-a povestit Amy, un elev a venit din al doilea semestru. L-am vazut de cateva ori, dar niciodata nu am apucat sa-i zic ceva, asta pentru ca Mirina se tot baga si ii distragea atentia. Asa ca nu prea ma obosesc sa imi fac noi prieteni.

                             Pe nepusa-masa, am simtit cum imi venea sa casc. Poate ca ar trebui sa ma pun sa dorm. Mi-am schimbat pozitia, astfel sa pot adormi mai repede, ceea ce se si intampla. Somnul isi facu aparitia si m-am lasat purtata de el.

                             M-am trezit stand pe o pajiste. Deasupra mea cerul era inca intunecat, dar stelele straluceau mult mai puternic si pe langa asta, peste tot in jurul meu zburau tot felul de licurici sclipitori. Acestia parca dansau in jurul meu intr-un ritm extrem de armonios. Era foarte placut. Din cand in cand, mai simteam o briza usoara de vant. Dintr-o data, pe cer aparura tot felul de artificii. Unele mari si grandioase, altele mici si multe. Toate de diferite culori ce brazdau intregul cer.

- Ce frumos, am soptit. Era pentru prima oara cand aveam un astfel de vis. Dar nimic nu tine pentru totdeauna. In scurt timp, am auzit soneria afurisita de la ceasul desteptator.

                              Am lovit orbeste dupa buton pana cand l-am nimerit. In sfarsit!

                              Cu greu m-am sculat din pat si m-am indreptat catre baia mea personala. In cateva minute mi-am facut toaleta de dimineata, dupa care m-am imbracat in uniforma mea de la scoala. Aceasta era formata din: o camasa alba, deasupra de ea o vesta neagra cu emblema scolii, o fusta pana deasupra de genunchi in carouri cu rosu si negru, niste sosete lungi pana la genunchi tot negre si o pereche de pantofi, ia ghiciti.... tot negri. Cu atata negru pe noi murim de cald toata ziua. Am luat un elastic, dupa care mi-am prins parul castaniu intr-o coada inalta. Dupa care m-am indreptat catre birou, de unde am luat geanta si am coborat catre bucatarie.

                              Mama era acolo, gatind. Pe masa era o farfurie cu oua prajite si sunca, impreuna cu un pahar de suc de portocale. Din tocul usii, am zis un " buna dimineata" pe jumate de gura. Ea ma auzi si se intoarse catre mine.

- Buna dimineata si tie, imi zise ea pe un ton bland. Ai ore grele azi?

- Nu, i-am raspuns in timp ce ma asezam la masa. Am terminat de mancat in cateva minute dupa care am pus farfuria in chiuveta. In acelasi timp, mama imi puse in geanta prazul. Am sarutat-o pe obraz si mi-am luat ramas bun de la ea. M-am incaltat si am plecat catre scoala. Pe drum, ma gandeam intr-una la visul acela. A fost foarte magic.

                               De cand cu accidentul acela teribil, nu am mai visat nimic frumos precum cel de aseara. Tot revedeam in vis accidentul. Ca pe un film ce se repeta intr-una, dar fara buton de oprire. Tare as vrea sa-i pot povesti lui Amy, dar din pacate, ea s-a molipsit cu o raceala zdravana de la fratele ei care a fost bolnav nu demult si acuma sta in pat, cu pachetele de servetele in jurul ei. Din geanta mea se auzea o vibratie urmata de un cantec cunoscut. Vorbind de lup. Am scos telefonul din geanta, am deschis clapeta si am raspuns.

- Ce faci bolnavo? glumesc eu.

-Bine, se auzi o voce ragusita ce fu urmata de un stranut puternic. Doar racita cobza, continua ea. Auzi, sa-mi zici - stranuta din nou- ce o sa se intample la scoala, bine?

-Bine, zic eu calma. Pune-te si dormi. Te sun eu dupa ore, sau vin si iti aduc lectile, zic eu ocolind o femeie ce ducea cu greu o plasa.

- Esti - stranuta din nou- cea mai tare, zise ea dupa care inchise.

                               Nu am pus bine telefonul in geanta, ca si am ajuns in curtea scolii. Multi elevi stateau si leneveau pe langa masinile lor inainte de ore. Cu coada ochiului am zarit-o pe Mirina sprijinita de o masina in timp ce flirta cu un baiat. Bun. Nu m-a vazut. Pasind putin mai repede, am ajuns in cladirea scolii.

                               Orele nu au fost cine stie ce, dar ma bucur ca am scapat cu bine si singura. De fiecare data cand aveam sa dau nas in nas cu Mirina, faceam o rotatie de 180 de grade si o luam la sanatoasa. Asa am evitat-o pe scorpia clasei toata ziua. Materia care s-a predat a fost destul de putina, deci Amy nu va avea prea multe batai de cap cu ele. Inca tin minte ziua in care m-am intalnit pentru prima oara cu Amy. Asta a avut loc acum un an si jumatate, prin clasa a opta. In aceea zi, Mirina se tot lauda ca a vazut filmul Titanic si ca a fost extrem de dramatic. Nu asta a fost si idea filmului? Ma rog. Asta, pana cand a zis ca nava a fost atacata de niste pirati. Aici am intrat eu, zicand ca ea defapt a confundat filmul cu Piratii din Caraibe, iar in Titanic, vasul a fost lovit de un iceberg. Dupa ce am terminat cu explicatiile, toata lumea a inceput sa rada de Mirina, dar de undeva din din spatele nostru se auzea cum cineva batea din palme. Cativa baieti s-au dat la o parte si au facut loc unei fete cu parul blond scurt, ce deabia ii atingea umerii si cu ochii verzi sa vina spre noi. Cand a ajuns in fata mea, a incetat sa mai bata din palme. Ea s-a prezentat ca fiind Amy  si ca este noua in scoala, dupa care a zis ca nu a mai auzit o astfel de prezentare. Nu a durat mult, ca toti ce erau in jurul nostru s-au risipit, iar cei care au ramas am fost eu si Amy. Fara sa clipesc, Amy m-a luat de acolo si am inceput sa povestim o multime de chestii. In final, am ajuns sa fim cele mai bune prietene.

                                 Claxonul unei masini ma aduse cu picioarele pe pamant. Am vazut ca nu departe de locul unde eram, un barbat se chinuia sa-si repare claxonul stricat. Am oftat lung pret de cateva secunde, dupa care mi-am vazut de drum. La primul colt, am luat-o catre stanga, iar in cateva minute am ajuns in fata casei. Cand am intrat pe usa, am observat ca poseta mamei era in cuier, iar sandalele ei erau langa usa. A venit mama acasa mai devreme de la servici, sau nu a fost deloc. Am deschis usa ce dadea spre sufragerie. Acolo am gasit-o pe mama stand pe canapea privind spre televizor. Cand isi muta privirea catre mine, expresia ei s-a schimbat vizibil din calma in  emotionata. Dupa ce ma intampina cu un "salut" mai soptit, imi indica sa ma asez langa ea. Am facut exact ce mi-a spus. Ea a luat o gura de aer pentru a se linisti. 

- Andra, trebuie sa vorbim, o aud ca incepe pe un ton calm si putin sovaitor.

                                    Doar un singur gand imi strabatea mintea "Am incurcat-o!"