Am I a dreamer?

Capitolul 1

*HOPE'S Story*

-Stai!Macar acorda-mi o sansa...merit una..zic si eu...

-Frumos! Nici nu pot sa ma gandesc ca dupa ce mi-ai facut mai ai curjul sa spui asta.

-Nuu! Stop! Trebuie sa ajunga emotia ta la spectator!Parca vorbesc la pereti...

Da..cam asa arata cursurile de teatru cu domnul Lesley, pe care il "iubesc la nebunie".

Eu sunt Hope, dar numele nu ma reprezinta.Mi-am pierdut speranta de mult...Dupa atata timp nici nu mai pot visa.Da,e adevarat ca speranta moare ultima.Da,e adevarat ca nu am de ce sa ma plang.Sunt ferita de pericol si recunosc ca a inceput sa imi placa.A inceput sa imi placa acest loc pe care il numesc "casa". De obicei povestile ar trebui sa aiba un final fericit...asta demonstreaza ca viata nu este intotdeauna o poveste de adormit copii.Vreau sa uit de trecut,si vreau sa traiesc in prezent pentru ca nu se stie ce se va intampla in viitor.Nimeni nu stie povestea vietii mele...si nu regret asta.

Aici in orfelinat mi-a mai ramas o bucatica din famile...si anume Emily,surioara mea pe care o iubesc la nebunie.Pentru ea as face orice numai ca sa o vad fericita.Stiu prin ce a trecut.E o fetita mai puternica decat orice adult...pot spune chiar mai puternica decat mine.

Sa revenim la prezent si sa incercam sa ni-l imaginam pe domnul Lesley. Un om zvelt cu parul negru si carunt,orchi verzi si o privire insistenta care iti dadea incredere..Are o familie fericita,el,fiind tata a doi copii.

Dorea sa realizam o piesa de teatru despre razboi in dragoste,eu fiind in rolul principal feminin, iar in cel masculin Lou.El e cel care m-a gasit si ma protejat cat a putut.Lou vine si ma viziteaza in fiecare zi.De asta s-a oferit sa fie si voluntar.Despre el pot spune doar ca il iubesc.Nu in felul ala...el este oarecum familia mea si-a lui Emy.

*FLASHBACK*

Puteam simti deja cum ma prabusesc.Nu acum!Trebuie sa scap!O pot face...stiu asta!Ok.Hope revino-ti trebuie sa ajungem la cea mai apropiata benzinarie.Dintr-o data auzeam tipete in urma mea,dar nu priveam inapoi.In aceasta padure intunecata nu e urma de civilizatie inafara de monstrii aceia care nu doreau decat sa raneasca biete suflete nevinovate. Alerg fara incetare.O liniste deplina domneste.Formele stranii din jur si ceata apasatoare amplificau starea de groaza.Emmy speriata sta in bratele mele neavand de ales....Se aude ceva si se zareste o lumina.Ma apropii din ce in ce mai mult.Auzeam chichoteli si rasete...

*LOUIS'S POV*

Dupa un banc genial al lui Zayn ne-am hotarat sa ne culcam.Incepem sa ne risipim Zayn si Jake intrand primii in corturi.Am mai impartasit cateva vorbe cu Jim dupa care a intrat si el in cort.Am ramas sa sting focul si sa mai aranjez din bagaje.Din nou eu!Off..baietii astia vor invata vreodata sa curete dupa ei?

Am auzit un murmur sin intuneric.Speriat am luat lanterna si briceagul si m-am aventurat sa vad ce este.Am simtit un fior care calatorea prin tot corpul.Nu am putut sa cred ceea ce tocmai am vazut.In fata mea a aparut o raza de soare.Statea rezemata de un copac,iar cand ma vazut ochii i-au iesit din orbite.Parea speriata.Era o fata care purta in brate o mana de copila.Oare cine era?Ce cauta aici?Tot felul de intrebati m-au cuprins cand dintr-o data a soptit:

"Te rog nu ma rani mai tare decat sunt deja.Nu mi-ati dat de ales.Am fugit cu speranta.Imi pare foarte rau.Va rog sa nu o raniti pe Emmy..."

Eram socat.De ce ar spune asa ceva?Nu vroiam sa o ranesc.Vroiam sa o ajut.Un fior mi-a trecut prin tot corpul cand i-am luminat fata cu lanterna.Era asa de frumoasa.Parul ei era de un roscat aprins.Te puteai pierde in ochii ei albastri ca....Revino-ti Louis!Trebuie sa o ajuti!

"Nu vreau sa te ranesc.Vreau sa te ajut si pentru asta trebuie ma imi spui cine esti si ce cauti aici." i-am spus pe un ton bland.

La auzul acestor vorbe i s-a luminat fata.S-a ridicart cu greu datorita fetitei din bratele ei.I-am adus o patura si am adus-o la caldura.Se simtea in siguranta.Dupa ce i-am oferit niste apa si mancare a inceput parca sa prinda culoare in obraji.Dupa ce a terminat de mancat am intrebat-o usor:

"Cine esti si cine credeai ca te va rani?"

Mi-a explicat totul.Cum a fost rapita de pe strazi si abuzata.Cum s-au comportat niste monstrii cu biata fetita.Totul a inceput sa aibe sens.Simteam atata furie pe cei care au fost in stare sa faca asa ceva.La un momet dat m-am gandit ca pot fi in apropiere,asa ca i-am trezit repede pe baiati si le-am spus pe scurt ce sa intamplat.Au ramas la fel de socati ca mine.Ne-am grabit si astfel am reusit sa strangem tot in dubita.Reusisem sa ne indepartam usor de locul cu pricina.

*END OF FLASHBACK*