Am I a dreamer?

Capitolul 9

 Atunci cand te nasti,nu esti un copac,ci o samanta.Trebuie sa cresti,sa ajungi la o inflorire,iar aceasta inflorire va fi multumirea ta.Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea,nici cu banii,nici cu politica.Nu are legatura decat cu tine.Tu esti cel care iti croiesti drumul in viata.Cu suferinta,cu bucurie.Esti numai tu si gandurile tale.Indiferent ce faci in viata va fi nesemnificativ,insa e foarte important sa o faci.Viata este un joc dur si halucinant.Viata inseamna salturi cu parasuta:inseamna risc,inseamna sa cazi si sa te ridici;inseamna alpinism:inseamna sa ajungi in punctul cel mai inalt si sa aimti adrenalina cum iti curge prin sange.Viata reprezinta o continua miscare.Cu cat exista mai multa miscare,cu atat viata este mai abundenta.O viata abundenta aduce cu sine nenumarate schimbari,clipa de clipa.Sunt doar doua feluri de oameni pe lume:persoanele care vor sa isi umple goliciunea interioara si acele persoane deosebite care incearca sa-si vada aceasta goliciune.

"Viata..."Acest cuvant imi rasuna in cap de nenumarate ori.Inca incerc sa ii gasesc sensul.Viata nu inseamna numai cuvinte filosofice pe care nici cel mai bun profesor universitar nu le poate descifra.Ea inseamna fapte.Fapte marunte sau marete.Fapte care pot schimba o viata...dar nu si lumea.

****

Deschid ochii si simt o greta insuportabila in stomac.Durerea mai diminua din alte senzatii neplacute precum intunericul si racoarea usoara care s-a napustit asupra picioarelor mele.Ma ridic brusc si alerg spre baie.Ma indrept spre oglinda si incep sa tusesc cu putere.In acest timp greata a inceput sa urce spre piept.Respiratia mi s-a accelerat si nu ma puteam opri din tusit.O aud pe Emily cum vine la mine si se uita cu spaima.

"Hope!Ce se intampla?"Nu aveam puterea de ai raspunde.Tusea continua si nu mai stiam ce sa fac.Dintr-o data m-a cuprins si o durere de cap groaznica.Ce mi se intampla?

"Gata...s-a oprit."Rasuflu usurata cand corpul meu si-a terminat damblaua.Capul inca ma durea groaznic.O asigur pe Emily ca totul este ok si m-a indrept spre pat.Ma misc lent datorita acestei stari.Ma uit spre in gol si m-a opresc.Tot ce aud acum este un bazait in urechile mele.Imi inclin capul intr-o parte si incep sa vad totul in ceata.Strang din ochi si m-a las in genunchi.Gata.Nu mai pot!Simt o dorinta necontrolata de a ma intinde aici si sa dorm...sa m-a linistesc.

*EMILY'S POV*

Ma panichez ingrozitor.Tot ce fac este sa o privesc cum se chinuie...Dupa cateva momente se opreste din tusit.Pulsul meu creste din ce in ce mai mult cand o privesc la fata.Este alba,iar ochii ei si-ai pierdut mult din culoare.Acum sunt gri.Tot o strig,dar ea nici nu m-a baga in seama.Iese din baie,iar in mijlocul camerei o vad cum se opreste si se balanganea usor.Imi pun mana la gura pentru a ascunde un mic tipat care a iesit din gura mea...A cazut.A cazut pe joc cu ochii inchisi!Treziti-ma din acest cosmar!

Iau repede telefonul ei si apelez la numarul lui Louis.Raspune imedita si tace..:

"Lou!Hope a cazut!A tusit,apoi a cazut,apoi a inchis ochii,apoi...a lesinat!Nu se trezeste!Nu stiu ce fac!"Reusesc sa scot ptintre gafaituri si suspine.Panica din glasul meu era necontrolata.

"Emily,unde sunte-ti?"

"In camera...vin-o repede!"Inchid si ma asez in genunchi in fata ei.Nu pot sa o pierd...O lacrima se scurge pe fata mea si cade pe obrazul ei.Ea este tot ce am.O iubesc enorm.Ii verific respiratia care pare ok si inchid ochii gandindu-ma ca totul o sa fie bine.Poate este obosita si i s-a parut ca podeaua este mai comoda decat patul.Oh,grabeste-te Louis!

 *HOPE'S POV*

Deschid ochii usor si in fata mi se contureaza forma unei lampe familiare.Unde sunt?Incerc sa ma ridic,dar imi simt corpul atat de greu.Oftez usor si pana la urma reusesc.Sunt intr-o camera albastra.Mi s-a luminat fata cand am recunoscut imediat acea chitara putin zgariata din coltul camerei.Oare este si el aici?Verific incaperea...dar era goala.Ma pun pe picioare si observ ca eram imbracata inca in pijamalele mele.Simt o racoare usoara prin tot corpul si schitez un mic zambet invaluindu-ma in propriile brate pentru a ma incalzi.Ma simt asa comod in locul asta.Ma simt acasa.Admir camera in continuare si observ in fata rafturile pline de albume de la The Fray,jucarii de plus si poze inramate.Totul este asa...minunat.Fiecare obiect in parte imi trezeste amintiri placute.Ma propii cu pasi apasati de raft si ma uit la fiecare poza.Ceea ce m-a face sa m-a simt bine este faptul ca...imi amintesc fiecare moment in care au fost facute aceste fotografii cu mine si cu el.