Lumina din Pădurea Morții

Capitul II

Începutul

-Tu chiar vrei să faci asta? De una singură? întreabă Claudette.

-Da, dar nu voi fi singură, spune Meg. Vor mai veni și ceilalți.

-Cine?

-Nea, Ace, Feng, David și Jake. Nu ai vrea să ni te alături? Te rog! o imploră Meg pe Claudette.

-Nu știu ce să zic.... Nu prea aș vrea să fiu dată dispărută...

-Te rog! Suntem cele mai bune prietene încă de când eram mici!

     Era o zi de toamnă friguroasă. Vântul bătea cu putere. Frunzele multicolore cad pradă morții, găsindu-și sfârșitul pe pământul umed al toamnei. Păsările zboară, îndepărtându-se de cuiburile lor. Copii se îndreaptă către școală.

     Mii de copii stau și așteaptă să fie strigați la începutul de an școlar.

-Meg, ține minte! Fi politicoasă și prietenoasă, spune mama sa. Ai înțeles?

-Da! spune micuța Meg.

     Micuța fetiță imbrăcată in uniformă școlară și cu părul prin in două codițe pătrunde in școală împreună cu noii săi colegi.

-Bun, să facem prezența. Nu sunteți trecut alfabetic deocamdată. Să începem. Dwight Fairfield?

-Aici! spune un băiețel brunet cu ochelari.

-Meg Thomas?

-Aici!

-Claudette Morel?

-Prezentă! spune o fetiță de culoare, părul fiind negru și care poartă ochelari.

     După ce doamna învățătoare a făcut prezența, copilașii încep să se împrietenească. Micuța Claudette, se apropie de Meg.

-Bună! Mă numesc Claudette Morel și am 6 ani. Cum te cheamă?

-Meg, Meg Thomas și am și eu tot 6 ani.

     Cele două au inceput să vorbească și așa au devenit prietene.

Vântul adia printre crengile Pădurii Morții. Meg, Claudette, Nea, Ace, David și Jake ajung in fața porții.

-Bine, aveți telefoanele? întreabă Meg.

-Da, spun toți, apoi pătrund in Pădurea Morții.

Toți au intrat și au rămas surprinși. Pădurea era foarte întunecată și plină de mașini abandonate și cauciucuri. Din depărtare se putea vedea o lumină, aceasta provenea de la o casă, aflată mai pe la mijlocul pădurii.

Telefonul lui Meg îi sună și aceasta răspunde. Părea a fi un telefonul foarte important.

-Băieți și fete, vin ajutoarele cât de repede se poate.

-Cine sunt aceste ajutoare? întreabă Nea.

-Îl mai știți pe David Tapp?

-Detectivul acela... Da! Normal! Cine mai vine? spune Jake.

-Dwight, Feng, Bill, Laurie și nu sunt sigură dacă și Quentin.

-De ce? se aude o voce din depărtare. De ce ați venit? Trebuia să nu veniți!

-Cine ești?

-Eu sunt Bill Overbeck. Unii dintre cei mai norocoși oameni ce au scăpat cu viață din această pădure și vă asigur, este foarte periculos aici. Sunt foarte mulți criminali, doar uitați-vă in jur.

Aceștia se uită in jur. Pe lângă copacii întunecați ce te înfricoșează și mașini abandonate, au observat niște cârlige și dulapuri. Feng se apropie de unul dintre dulapuri și îl deschide pe jumătate. In el se aflau topoare. Îl deschide cu totul și vede un cap de mort ce cade. Aceasta a inceput să țipe de frică. In acel moment, restu' veniseră, iar porțile se inchiseră, de parcă cineva a tras o manetă sau ceva de genul.

-Repede! Fugiți! strigă Bill.

Toți au luat-o la fugă, cea mai rapidă fiind Meg. Aceasta alerga și alerga pana când vede un generator.

"Un generator? Ia stai puțin, porțile sunt pe bază de curent, cum aici nu este, există generatoare ce generează curent. Oare câte trebuiesc reparate?" gândește ea.

     Un râs nebun se aude pe lângă ea. Meg se ghemuiește la baza unei pietre înalte.

-Oh... Avem noi vizitatori? Haideți la mine, micuții mei pacienți! Trebuie să vă tradez! spun cineva in timp ce râdea.

Dead By Daylight
"Death is not an escape"

-_Emily_-