Here by choice

Prolog

Marturisind din perspectiva lui Beatrix Page, nimic nu parea mai plind de viata, si in acelasi timp mai muribund ca astazi. Cu toate ca avea in mână o pungă cu lucrurile returnate de la penitenciar, greutatea de pe umeri nu i se parea ca provine de la greutatea bagajului. Gandurile o apasau mai tare ca orice adiere de vant rece ca gheata, bataile inimii îi erau mai rapide ca masinile care se indreptau cu rapiditate pe sosea, si era la fel de sigura ca suvitele albe pe care le zareste nu sunt de la asezarea fulgilor pe par. In timp ce se indrepta spre nicaieri si zapada îi scârțâia sub talpa bocanciilor, arunca rapid o privire cladirilor si cerului de deasupra capului ei, si in cei 3 ani care i-a petrecut inchisă fizic si mental intre 4 pereti, nu se poate hotarî cine s-a schimbat mai tare, ea, sau lumea. Nu se mai simte familiarizata cu nimic din jurul ei, si cu toate ca a asteptat momentul acesta de cand a intrat pe usile inchisorii, nu se poate oprii din a se simtii mai singură ca niciodată. Priveste in jur si tot ce zareste este oglindirea unei vieti pe care a avut-o odata, fiecare os din corp cerându-i sa se oprească din mers, dar ea continua să meargă, ca si cum zărea o carare pe care nu o mai vedea altcineva, in acelasi timp silindu-se a zambii, formand pe fata ei un zambet mai stralucitor decat destinul ei in acest moment.

Drumurile o purtau către un parc de joacă cu cateva banci cu vopsea descojită, dar nici o persoană pe o distantă de 50 de metrii. Frigul care îi patrundea prin bluza subtire era greu de ignorat, iar lumina care isi scade din intensitate nu o ajuta deloc. Cu toate acestea se așează pe o bancă laturalnică și deschide bagajul care o poarta ca pe o adiere prin amalgaramul gandurilor pana la momentul cand pașește pentru prima oara in penitenciarul Foston Hall. Mintea ei era goala in acel moment, simtea ca pe o arsura drogurile din buzunar, iar catusile de la maini erau ca o promisiune mută la ce urma sa se intample. Stia cauza, motivul, si urmarile, asa ca singurul lucru ramas de facut era sa-si asume vina si sa savarseasca pedeapsa. Peretii inchisorii pareau ca erau facuti din fiecare gand si tipat al prizonierilor, atat de intunecate si cu totusi atat de primitoare pentru o persoana ca Beatrix, a carei 'casa' au fost strazile si colturile intunecate. Adancita in ganduri, adoarme pe banca, cu mintea plina si totusi goala de ganduri pentru ziua de maine si urmatoarea dupa aceea.