Perspectiva lui SuBin: Ne trezim la 5:20, iar biletul nostru de avion era la 5:55. Am trezit-o pe Tiffany. Cel puțin încercam. Tiffany- Încă 5 minute mamă SuBin- În primul rând nu sunt mama, iar în al doilea râand PIERDEM AVIONUL!!! Ne-am pregatit cât de repede am putut. Eu m-am îmbracat așa
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tiffany s-a îmbrăcat așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am luat valizele și am ieșit repede afară.Am chemat un taxi.Când a sosit,am pus valizele în portbagaj.În aproximativ 10 minute eram la aeroport.Când am ieșit din mașină am luat valizele și sa auzit o voce puternică de femeie,care anunța ca avionul spre Coreea va decola în două minute.Alergam spre avion ca ultimele descreerate.Super,am ajuns la timp!Locurile noastre erau numerele 12 și 13.Aveam bilete la clasa întâi.Ne indreptam spre locurile noastre,iar pe locul lui Tiffany stătea un băiat cu o mască și un fes.El stătea cu nasul în telefon și cu căștile în urechi.Nu prea cred că ne-a observat.Îi pun o mână pe umăr si el tresare,apoi îi spun: SuBin-Scuze,te-ai așezat în locul greșit. Băiatul se uită confuz la mine.După forma ochilor îmi dau seama că nu este din România.Mă gândesc să îi spun în engleză. SuBin-Scuze,te-ai așezat în locul greșit. La care el tot în engleză îmi răspunde: X-Nu prea cred,acesta este locul cu numărul 11. SuBin-Nu,acesta este locul 13. X-Atunci...îmi pare rău. Când dă să se ridice,îi cade masca de pe fața.Speriat o pune repede la loc,crezând că nu l-am observat cine era.Dar deja știu cine e...este...
