O lume mica...o lume total ascunsa celei in care trăim...o lume in care ne puteam ascunde de toate problemele...doar noi si dragostea noastră...
Acestea erau singurele cuvinte ce puteau descrie sentimentele pe care le simțeam in acele momente...
Din nou împreună,înghesuiți in bucatarie, povestind,depanând amintiri si bucurandu-ne de fiecare secunda de parca ar fi ultima.Simțeam cum bucata aceea ce dispăruse din mine se reîntorsese la locul ei dar totuși inca aveam acea greutate pe suflet...ceva ce nu-mi dădea pace...chiar daca eram înconjurată de prieteni si de doua brațe puternice strânse in jurul meu intr-un mod protectiv.
Era adevărat ca nu mai puteam sa vad locul acesta ca la început...nu după cate lucruri văzusem... Scene ce aveau să-mi bântuie memoria pentru tot restul zilelor...
Prima noapte a trecut repede,urmata de restul săptămânii.Atunci când ești cufundat in gânduri timpul chiar zboară,nu se oprește sa te aștepte...
A trecut o saptamana... Lucrurile s-au întors la rutina de odinioară...dar eu nu...de fiecare data când treceam prin fata toaletelor simțeam cum sângele îmi îngheață in vene...iar uneori...când rămâneam singura in micul meu office simțeam fiori reci pe șirea spinării...parca ceva ma priveam... Simțeam ca ceva ma străpunge cu privirea,văzând adânc in sufletul meu si bucurandu-se de rezultatul ce il avea asupra mea.
Am încercat sa ignor totul si sa ma port normal pentru a nu ii îngrijora pe restul... Dar totuși îmi cunoșteam limitele iar fațada asta nu cred ca va mai tine mult.Deja Mangle începe sa bănuiască după ce m-a văzut de câteva ori tresărind la orice zgomotel sau mica umbra...
**Office 00:30*
A:*oftez si las tableta să-mi alunece din mâini pe birou in timp ce ochii m-i se închid încet*Alta noapte...
??:Alta sperietura~*spune o voce din apropiere facandu-ma sa tresar cu ochii larg deschiși*
A:Mangle!*spun eu încercând sa sun cat de liniștit poate sa sune un tipat*Hei...
M:Mhm...Exact cum credeam...*spune aceasta in timp ce-mi da roata*
A:Bănuiai?*încerc eu sa par confuza*
M:Nu încerca sa joci jocul asta cu mine,Ana.Stiu exact cum te simti de fapt .Ești exact ca un copil pierdut...*spune aceasta venind mai aproape in timp ce eu ma îndepărtez pana ce scaunul meu nu mai poate înainta din cauza peretelui*M-Mangle?
M:*aceasta rânjește aratandu-si colții in timp ce înaintează spre mine dar nu apuc sa mai spun nimic caci totul devine întunecat*
**************
Nu am nimic de spus in apărarea mea....Sunt la mila cititorilor ;-;
