Capitolul 2

54 3 0
                                    

           

Deschid ochii putin confuza, sunetul alarmei de pe noptiera mea facandu-ma sa-mi dau ochii peste cap. Sunt pregatita ? Intrebarea asta ma macina pe dinauntru. As da orice sa aflu ce l-a determinat pe omul acela sa le faca rau parintilor mei, sa-i ucida cu sange rece, si ce e si mai grav, e ca trebuia sa mor si eu acolo, arsa, cel mai probabil tot ce ar fi ramas din mine ar fi fost o mana de cenusa si atat. Dar cate odata ma gandesc ca ar fi fost mai bine asa, sa nu mai simt durerea ce simteam ca ma sfasie, de parca as fi ars si eu odata cu ei, din inima mea ramanand doar scrum. Am incercat de atatea ori sa uit ce inseamna durerea, la 18 ani mi-am luat inima in dinti si-mi inecam din cand in cand amarul in alcool, apoi din ce in ce mai des, asta pana am inceput sa beau atat de mult incat domnul Garcia ma aduna de prin baruri inconstienta, si de fiecare data tot ce aveam in gand era razbunare, dorinta de a-l ucide pe acel, acel idiot fara scrupule asa cum a facut si el cu parintii mei, doar ca eu l-as fi chinuit inainte, l-as fi lasat sa aiba o moarta inceata si dureroasa. Timp de un an m-am luptat cu alcoolul, iar apoi mi-am revenit, incet, incet si am inceput sa invat ca mai apoi, Martin sa faca un efort urias si sa ma ajute sa intru in cadrul FBI, desigur asta dupa ce am terminat liceul, iar in timpul facultatii eram un mic agent in devenire.

Lasand gandurile la o parte, am reusit sa ma ridic din pat, mi-am verificat telefonul si mail-urile, si aveam un mesaj de la Martin „Buna dimineata, raza de soare ! Gata pentru prima zi?" Am zambit si i-am raspuns ca mai pregatita de atat nu am putut fi in viata mea. Langa mesajul de la Martin am mai gasit unul de la Will, mult mai lung decat m-as fi asteptat.

Will: „Buna dimineata, iubita mea minunata ! Vreau sa zambesti astazi, stiu ca va fi o zi grea, dar vei straluci. In seara asta voi veni la tine sa-ti gatesc cina, iar tu sa stai ca o zeita pe canapea cu un pahar de vin rosu in mana, in timp ce ma privesti cum iti gatesc cea mai minunata cina pe care ai avut-o pana acum. Te iubesc, ai grija de tine" Uau, si nici macar nu i-am spus ce trebuie sa fac cu adevarat in asa zisa mea misiune. Sentimentul de vina ma curpinde, este prima oara dupa ceva timp cand Will chiar isi da putin interesul pentru mine. Relatia noastra incepuse sa fie un dezastru. O sa-i spun in seara asta. Nu cred ca-l va deranja atat de tare avand in vedere faptul ca fac asta cu interes, nu ca as fi atrasa de tip sau ceva. La urma urmei el este cel cu care sunt, el este barbatul pe care-l iubesc, sau cel putin asa cred. Daca stau si aprofundez acum gandurile mele in legatura cu el, cu mine si cu ce inseamna iubirea, eu nici macar nu stiu ce este dragostea in adevaratul sens al cuvantului, Will fiind singurul meu iubit, si cel mai bun prieten al meu din copilarie. Dar astea sunt baliverne, eu si Will suntem meniti unul pentru celalalt. Gandesc eu prea mult. Am decis sa-i raspund si eu la mesaj. Clarisse: „Buna dimineata, Will, sigur, abia astept cina. x"

Inchid telefonul si ma indrept spre dus, ma privesc in oglinda pentru cateva secunde, uitandu-ma atent la femeia ce am devenit, zambesc si intru in dus. Dau drumul la apa calda ce-mi curata fiecare gand negativ din minte. Iau buretele din suport, torn cat pot de mult gel de dus si imi iau fiecare particica din corp si o masez usor. Dupa ce am iesit mi-am spalat dintii, mi-am imbracat lenjeria intima, dintr-o dantela rosie, privind din nou in oglinda, mi-am zambit si mi-am spus ca asta este ziua cea mare, acum ori niciodata, trebuie sa demonstrez ca sunt in stare de orice. Nimic nu-mi poate sta in cale.

M-am uitat in dulapul meu de cinci ori si tot nu am gasit ceva sa-mi placa. Ma simt ca o mamaita, asa cum imi mai spune si Will. Acum chiar tind sa-i dau dreptate. Imi tin repiratia, numar pana la trei si ma uit din nou prin dulap. Intr-un final am gasit un pantalon negru ce-mi scotea picioarele in evidente, materialul fin cazand peste coapsele mele, dand un aer cat de cat sexy zic eu. Deasupra am decis sa imi pun o camasuta crem. Slava Domnului, nu mi se vedea sutienul rosu, dandu-mi seama ca lenjeria din dantela rosie nu era o optiune prea buna daca purtam ceva transparent. Mi-am scos parfumul si am dat putin pe gat, cat sa se poata respira pe langa mine, aplic putin machiaj, imi intind parul si ma simt gata de plecare. Trag o geanta neagra pe umarul meu, imi iau paltonul si pornesc spre masina mea. Cand am deschis usa si am si intrat in masina, mi-am sprijinit capul de tetiera si am incercat sa-mi las emotiile acasa. Repir inca o data cat de profund am putut, lasand cateva ofuri in urma mea, si am bagat cheia in contact, am pornit mai rapid decat m-am asteptat, dar am nevoie de putina viteza acum. Trebuie sa las stresul la o parte, asa ca am calcat pedala de acceleratie cat am putut de tare si m-am lasat purtata de val.

UndercoverUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum