Lumea de dincolo

Sufletule

Ai vreo întrebare?
Vrei ceva de mâncare?
Un ceai, niște curmale?
Hai să vorbim, acum ești mare
Spune-mi ce te doare!

Văd că ești învelit în gheață,
Iar în tine e ceață deasă.
Hai, las-o să iasă!
Lasă-mi inima să iubească,
Să meargă-n lume, să cunoască

Multe suflete, nu trupuri
Ca să poți tu să te bucuri
De locuri frumoase, de mici lucruri.
Și să nu pui preț pe ciurucuri!

Ai grija la oameni că n-au două fețe,
Unii au opt, alții chiar zece,
Iar majoritatea sunt zdrențe.
Să știi că doar eu îți dau povețe
Așa că ascultă-mă cu blândețe.

Ai grijă pe cine iubești,
Că iubim aceeași persoană.
Eu o să trec prin multe stări sufletești,
Dar pe amândoi o să ne doară.

Lumea crede că scriu despre tine,
Dar de fapt scriu despre amândoi
Pentru că faci parte din mine
Și nici după moarte nu ne despărțim noi.

Lumea crede că scriu fără tine,
Dar de fapt scriem amândoi.
Tu le concepi bine,
Eu doar le pun pe foi.

Lumea mă vede doar pe mine,
Niciodată pe amândoi.
Uneori se uită dacă arat bine,
Dar nu știe că suntem doi.

Nu ești organ, dar te simt.
Te situezi lângă torace.
Niciodată n-o să te mint ,
Dacă fac asta n-o să mă mai lași în pace.