Mă plimbam singură pe holurile școlii cu căștile în urechi și o carte a cărui titlul e prea complicat să-l pronunț corect în mână . După 2 săptămâni în care am stat acasă fiindcă știam că el v-a fi la aceeași școală cu noi am fost obligată în timp unei cerți groaznice cu mama să mă reîntorc.
Am ales un loc mai retras în bibliotecă și m-am pus pe scris fiindcă absența mea nemotivată i-a enervat pe aproape toți profesorii și m-au pus să recuperez.Am ales o masă care nu atrăgea multă lume,unde un alt elev avea aceeași pedeapsă ca mine.
-Bună,pot să stau aici,e mai liniște și am nevoie să învăț. îi explic eu politicoasă
-Sigur,și se ridică de pe scaun,trăgându-l ca eu să mă așeza, ca un adevărat gentleman.
Ridic privirea și dau de Casper. Mă privea insistent iar în mintea mea era doar "la naiba, m-a recunosc ".
Stăteam unul lângă celălalt la aceeași masă de ceva ore bune până când el a spart gheața:
-Și,cum te cheamă?
-A.....Anastasia.nu puteam să-i zic adevărul,încă îmi era frică de el.
-Wow,super nume,al meu e unul mai banal,Casper. zice oftând ceea ce pe mine mă amuză
Am pierdut noțiunea timpului.Mi-a povestit lucruri din copilăria lui,vizitele la psiholog, chiar și că i-a făcut unei vechi prietene o cicatrice pe frunte (prietena aceea fiind eu,iar cicatricea acoperită cu fond de ten și bretonul castaniu).
Momentul culminant a fost când s-a oferit să mă conducă până acasă,eu găsind o scuză plauzibilă ca să n-o facă.
CITEȘTI
Cavalerul
Teen FictionAspectul lui i-a îngrozit toată copilăria. Dar ce se v-a face nevinovata Aurora când,cu trecerea anilor el revine în orașul natal cu o nouă înfățișare și cel mai important, un nou caracter. Vor lăsa trecutul în urmă și prietenia lor va reînvia? Sau...
