Cazul 378.

2.

—Mulțumim mult domnișoara Stone.
Mi-a spus bărbatul cu ochi albaștrii din fata mea.
—Nu aveți pentru ce sa imi multumiți doamnule Evans.
—Te rog,spune-mi Oliver.
—Desigur ,doar dacă imi Spuneti și dumneavostră Elizabeth.am zâmbit
—Doamne ce prost flirtezi, Oliver.
Am auzit vocea groasa și răgușită a brunetului care se îndrepta spre noi.
—Elizabeth sau care ti-o fi numele,mulțumim pentru caz,acum Oliver mișca-te ca mama o sa facă scandal dacă întârziem la cina.
—Corect.Elizabeth,nu ai vrea sa ni te alături?
—Nu vreau sa deranjez.
   —Nu e nici un deranj.Mama s-ar bucura.
  —Da.S-ar bucura sa vadă că și fiul ei cumințel și sensibil aduce o fata acasa.
  —Nu poți sa pleci?
  —Nu,nu pot.Haide,veniti sau nu?
  —Masina mea este la subsol,desigur dacă doriți sa mergeti cu mine.
Nu am apucat să raspund deoarece am fost întreruptă de brunetul enervant.
  —O sa mergem cu masina mea.a spus serios acesta.
  Bănuiesc ca era fratele mai mare.Stia sa se impună.Am mers pana la urma cu el.

*
Am ajuns la o casa de doua etaje.Cand am intrat am fost impresionata de simplitatea și Frumusețea ei.
   —Ați ajuns la fix.
A spus o voce de femeie,urmată de venirea acesteia in holul primitor.Se pare ca Oliver avea multe trăsături ale ei.
Când m-a văzut,fata ei a arătat uimire.
  —Buna seara.mi-a spus aceasta cu o voce blândă.
   —Buna seara.am spus politicos,zambind.
   —Baieti,nu mi-ați spus ca avem companie in seara aceasta.
   —Pai lui Oliver i s-au aprins călcâiele după ea și a invitat-o la cina.
   —Blake!Nu fii rau cu fratele tau.Si drăguță,cum te cheama?
   —Elizabeth Stone.
Am văzut pe fata acesteia,un sentiment de frica.
   —Părinții tai au fost agenții?
   —Da.
Ma gândeam de unde știa ea asta.
   —Imi pare rau pentru pierdere.I-am cunoscut și erau într-adevăr niște oameni minunați și foarte inteligenți.

   Ne-am Așezat la o masa și am început sa mâncam.Pe usa intrase un bărbat înalt.La rândul lui,a fost uimit sa ma vadă acolo.
   —Buna seara.mi-a spus acesta zambind.
   —Buna seara.
Blake semăna foarte bine cu tatăl lui.
   —Mâncarea este foarte gustoasa.am spus eu zambind cald.
   —Mulțumesc.
Domnul Evans ma privea.
  —Ma scuzi ca te întreb.Imi pari foarte cunoscuta.Imi poți spune numele tau?
  —Elizabeth Stone.
Părinții lor s-au privit cu remușcări unul pe celălalt.
—Imi pare rau pentru pierdere.Parintii tai au fost niște oameni minunați.a spus acesta intr-un final.
—Mulțumesc.Da,chiar au fost.
—Și,Elizabeth unde lucrezi?a spus mama lor.
—Sunt specialista in criminalistica.
Și-au mai aruncat câteva priviri.
—Deci le calci pe urme părinților tai?
—Da,așa este.

    Am terminat de măncat iar doamna Evans a venit cu o idee.
—Băieți,de ce nu ii faceti lui Elizabeth un tur al casei?
—Buna idee,mamă.a spus Oliver zâmbind.
—Nu intra in camera mea.a spus Blake pe un ton serios.
—Blake,te-ai trezit cu fata la cearceaf?
—Da mamă,m-am trezit cu fata la cearceaf.a spus acesta și a plecat in camera sa.
—Imi pare rau pentru el.a spus Oliver in timp ce urcam sa imi prezinte etajul.
—Nu face nimic.Asa e personalitatea lui.am spus in timp ce il urmam.
—Incepem cu camera mea?
—Desigur.
Am intrat intr-o camera de un albastru deschis.Peretii erau acoperiți cu schite.Erau chiar foarte reușite.Un pat mare cu așternuturi de aceeași culoare a pereților.Un dulap crem,cu o oglinda lată.Un televizor mare,și o baie spațioasă.
  —Mă scuzi o secundă,trebuie sa dau un telefon.mi-a spus Oliver,lăsându-ma pentru câteva minute pe hol.
Ma uitam la tablourile,sugestive de pe pereți când am auzit un sunet plăcut auzului.Erau acorduri cântate pe chitara.M-am îndreptat spre camera de unde proveneau sunetele.Era o usa întredeschisă,unde l-am văzut pe Blake stand pe patul sau cu spatele.Nu m-aș fi așteptat ca el sa cante la chitara.L-am urmărit cu privirea.Făcea niște acorduri grele.Mie nu imi ieșeau.
  —Nu știam ca iti place sa spionezi.a spus acesta întorcându-se spre mine.
  —Imi pare rau...Nu spionam...Doar priveam cum Cânți.Chiar ești talentat.
—Da,cum zici tu.
A continuat sa fie concentrat pe chitara sa.Am intrat in camera lui.Era total diferită de cea a lui Oliver.Din albastrul liniștitor,am intrat in haousul griului.Peretii erau plini de postere cu trupe,o parte era doar cu instrumente muzicale.O biblioteca spațioasă,plină de carti și cd-uri.
L-am analizat și pe el.Tricoul pe care il purta ii scotea in evidență Mușchii bine-definiții și rarele tatuaje.
M-am Așezat pe scaunul din fata lui și l-am privit.Avea parul ciufulit,de un brunet închis.Ochii ii avea o combinație intre verde și caprui.Vocea lui era liniștitoare.Ii placea asta,era pasiunea lui,se vedea asta.
Am făcut un scurt contact vizual dar a fost intrerupt de către Oliver.
—Deci te-a lăsat sa intri pana la urma?a ras scurt acesta.
—Pe ea,da.Pe tine,nu.a spus Blake usor
nervos.
—Elizabeth,vi sa iti prezint și restul casei?
—Da,sigur.am spus ridicându-mă.

În timp ce,Oliver imi prezenta restul casei,pe geam am putut observa că fulgerele și-au făcut apariția pe cer.Stropii cădeau abundent.
—Cred ca ar trebui sa plec.
—Cred ca ar trebui sa ramai.Uite cum ploua afara.Oricum e vina lui Blake pentru ca a vrut sa venim cu masina mea.Iti pregătim camera de oaspeți.
Nu am apucat sa spun nimic pentru ca acesta m-a condus in camera in care aveam sa dorm.Era spațioasă.Aveam o pereche de pijamale pe pat.
—Dacă o sa ai nevoie de ceva,sunt la camera alăturată.
—Mulțumesc mult.
Acesta a plecat zambind.Dupa ce am făcut un duș,m-am îmbrăcat in pijamale,încercând sa adorm.
Tunetele de afara produceau sunete puternice.Fulgerele luminau toată camera iar stropii cădeau cu agresivitate pe pământ.
  Am decis sa cobor sa iau un pahar de apă.Nu aveam de ce sa îl deranjez pe Oliver.Ma descurcam sa ajung in Bucătărie.Cel putin așa cred...
Am coborât și am luat-o pe hol.Era întuneric bezna,singura lumina era cea produsă de telefonul meu.Ajunsesem in Bucătărie.Ma uitam după o sticla de apă,când am fost lipita violent de un perete.Am scâncit la impactul puternic și am încercat sa disting chipul persoanei care făcuse asta.
  Simțeam o respirația mentolată care sufla pe buzele mele.
  —Cine ești?am întrebat confuza și am început sa ma zbat.
  Nu am primit nici un răspuns,dar in schimb am fost imobilizată și am simțit un parfum bărbătesc.
  Imi deschisesem gura să țip dar aceasta mi-a fost acoperită de buzele celui care mă imobilizase.Buzele lui aveau gust mentolat.Am încercat să îl indepartez dar nu am reușit.
  Când o lumina a fost aprinsă la etaj,acesta a fugit rapid.Am încercat să îmi dau seama cine a fost dar nu am apucat să vad nimic.Oliver cobora le scari.
  —Elizabeth?Esti bine?
  —Umm...da..sunt Ok.Am venit sa beau un pahar cu apă.
A scos din frigider o sticla cu apa și mi-a întins-o.
  —Mulțumesc.am zâmbit fortat și am plecat rapid in camera in care trebuia sa dorm.
Acolo l-am văzut pe Blake incercand sa nu facă gălăgie in timp ce intra in camera lui.Am trecut pe lângă el.
  Am intrat rapid in camera mea.
  Simțisem un miros când am trecut pe lângă Blake.
Un parfum pe care il simțisem mai devreme.De ce m-a sarutat?