E 16:30 și eu mă plimb dintr-o parte în alta...emoțiile mă copleșesc ...
Sunt atât de emoționat când sunt în preajma lui Florentina...
În acel moment am crezut că ea e cea ce mă poate salva de mine însumi, cea care poate aduce puțină lumină în viața mea, cea care poate să oprească întunericul din mine...
Întunericul, tristețea, dezamăgirea erau vizibile...dacă se uita în ochii mei vedea acel copil speriat de tot ce îl înconjoară...care se săturase, se săturase să m-ai "doară".
Dar, ochii iei erau atât de mari...frumoși...mă pierdeam pur și simplu...
Am întrebat-o dacă a fost dezamăgită de o persoană dragă...și mi-a zis că...
•Florentina: Acum 5-6 luni am pus punct unei relații, adică el a pus punct...
Și na...încă mă m-ai gândesc la el...
L-am iubit foarte mult, și el și-a bătut joc de sentimentele mele, de buzele mele, de tot...
•David: Privește partea bună!
•Florentina( uimită): Care e partea bună în toată chestia asta?!
•David: Poate nu a fost să fiie...
Doamne Doamne îți scrie acum cea m-ai frumoasă poveste de dragoste, tu, trebuie să fii pregătită pentru acel moment...trebuie să rupi toate amintirile dureroase, să le faci loc celor frumoase...
Totul era atât de apăsător...și ea cu ochii umezi și cu o voce tremurândă îmi șoptește la ureche "Mulțumesc"...
M-a luat în brațe...și a spus că sunt un băiat special...
Și orele au trecut, am vorbit, am răs, mă simțeam atât de liber, atât de bine că am făcut-o să zâmbească...
Eu sunt un om care are inima ruptă în mii de bucățele, dar, în comparație cu ea, care avea o simplă "zgârietură"...eu, am învățat că durerea trebuie simțită, și după uitată!
Eram atât de fericit că cineva mă înțelege...
•David: Te simți bine cu mine?
•Florentina: Da!
Ești primul băiat care mă înțelege cu adevărat...
•David: Ce fel de băiat crezi că sunt?
•Florentina: Păi cu siguranță ești unul special...știi să faci o persoană să se simtă bine, împlinită, puternică...și îmi placi mult!
•David: Ăăă...nu știu ce să m-ai zic...
•Florentina(Amuzată): Ce drăguț ești!
Eram atât de emoționat în acel moment!
Am luat-o în brațe, i-am spus că eu nu o să o dezamăgesc, că o să fiu alături de ea...
Atunci, în seara aia ă avut loc și primul sărut care era străjerul iubirii noastre, un sărut sincer...un sărut care rămâne păstrat în adâncul sufletului meu...
P.S
♡ ♡ ♡
♡ ♡ ♡ C
♡ ♡ S
T E
E B
♡ U
♡ I
CITEȘTI
•Întunericul•
TerrorÎntunericul pune încetul cu încetul stăpânire pe inima mea! Eu sunt David și nu pot să vă spun decât că întunericul și-a pus amprenta pe o bună parte din mine! El, întunericul vine o dată cu dezamăgirea, durerea și suferința, și face parte din viața...
