XXXIX

327 32 0
                                    

Au trecut în jur de două luni de când jurnalul meu a devenit o carte cu mesaje, e atât de ciudat, gândurile mi-au fost descoperite doar din simplul fapt c-am fost eu proasta şi n-am ştiut să-l ascund, acum e şi un individ pe capul meu, pe care nici nu-l cunosc.
Mă îndrept cu paşi mici la bibliotecă, la ora asta, în general e goală.

Păşesc în încăpere şi văd un trup masiv, acoperit de un hanorac negru, stând la masă şi scriind.
De data aceasta n-am mai dat buzna peste el, probabil imaginația-mi joacă iar farse.
Dar am simțit cum mi se taie respirația, când văd că-mi scria în jurnal.
Nu e Joey, tu să fii? Acum e momentul.

Îți presez umărul întorcându-te către mine.

 — Deci, acum, poți să-mi spui şi mie cine eşti? Spun luând jurnalul în mână.

Jurnal ? |✔|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum